Ai o întrebare despre acest pasaj?

[521] În Dhamm al-hawā (204) se află că a spus: „Este lapidat, fie că are statut de muḥṣan, fie că nu.” (Muḥammad Ajmal Ayyūb al-Iṣlāḥī.) La fel, în Al-Masāwiʾ de al-Kharāʾiṭī (454) și Dhamm al-liwāṭ de al-Ājurrī (50). ʿAbd al-Razzāq (13489) a transmis de la el: „La fel ca pedeapsa desfrânatului; dacă are statut de muḥṣan, este lapidat”, așa cum a relatat autorul aici. În lanț se află al-Aslamī, abandonat în transmitere, și Ibn Jurayj, care practica tadlīs.

[522] Așa se află în Dhamm al-hawā (204). Acolo, la p. 205, are o altă opinie, asemenea primei opinii din text: „Dacă ar fi cineva care să merite lapidarea de două ori, acela ar fi cel care săvârșește fapta neamului lui Lūṭ.” (Muḥammad Ajmal Ayyūb al-Iṣlāḥī.) Prima sa opinie au transmis-o ʿAbd al-Razzāq (13487), Ibn Abī Shaybah (28333, 28335), al-Ṭaḥāwī în Sharḥ al-mushkil (9/448–449) și al-Ājurrī (38), pe calea lui Ḥammād ibn Abī Sulaymān și Abū Maʿshar, de la al-Nakhaʿī, care a spus: „Pedeapsa acestei fapte este pedeapsa desfrânatului.” A doua opinie a fost relatată de Ḥammād ibn Salamah, de la Ḥammād ibn Abī Sulaymān, de la al-Nakhaʿī. Au transmis-o Ibn Abī Shaybah (28336) și al-Ājurrī (36, 37). Zāʾid ibn Aḥmad al-Nushayrī precizează: prima formulare este mai autentică, fiindcă au relatat-o Sufyān al-Thawrī și alții, de la Ḥammād ibn Abī Sulaymān. El are și o a treia opinie, împărtășită de al-Ḥakam ibn ʿUtaybah, unul dintre discipolii săi de seamă: al-Thawrī a relatat de la Manṣūr, de la al-Nakhaʿī, că a spus: „Este lovit cu o pedeapsă mai mică decât cea legală fixă.” Au transmis-o Ibn Abī Shaybah (28338), Ibn Ḥazm în Al-Muḥallā (11/382) și alții; lanțul este autentic. Zāʾid ibn Aḥmad al-Nushayrī precizează: aceasta este mai autentică decât relatarea lui Ḥammād ibn Abī Sulaymān și Abū Maʿshar. Allah știe mai bine.