Ai o întrebare despre acest pasaj?

Stricăciunea desfrâului contrazice buna stare a lumii. Dacă femeia săvârșește desfrâu, aduce rușine familiei, soțului și rudelor sale și le pleacă frunțile între oameni. Dacă rămâne însărcinată prin desfrâu și își ucide copilul, adună desfrâul cu omorul. Dacă i-l atribuie soțului, introduce între rudele lui și ale sale un străin care nu este dintre ele: el le moștenește fără să fie dintre ele, le vede, rămâne singur cu ele și li se atribuie prin neam fără să fie dintre ele. Acestea se adaugă celorlalte stricăciuni ale desfrâului ei. Desfrâul bărbatului aduce, de asemenea, amestecarea descendențelor, coruperea unei femei caste și expunerea ei la pieire și stricăciune. În acest mare păcat se află ruinarea lumii și a religiei, chiar dacă el umple mormintele în viața intermediară și Focul în Viața de Apoi. Câte lucruri oprite nu sunt socotite îngăduite prin desfrâu, câte drepturi nu sunt pierdute și câte nedreptăți nu sunt săvârșite!