Ai o întrebare despre acest pasaj?

Aceștia au păzit un lucru, dar le-au scăpat altele. Au golit inimile, nelăsând niciun gând să bată la poarta lor, iar ele au rămas goale, fără nimic în ele. Diavolul le-a găsit astfel și a semănat în ele falsul în forme pe care i-a făcut să le creadă cele mai înalte și mai nobile lucruri. Le-a dat acestea în locul gândurilor care sunt materia științei și a călăuzirii. Când inima se golește de asemenea gânduri, diavolul vine, găsește locul liber și îl ocupă cu ceea ce se potrivește stării omului. Fiindcă nu a putut să-l ocupe cu gândurile josnice, l-a ocupat cu dorința desprinderii și a golirii de voința fără de care robul nu are nici îndreptare, nici izbândă și care trebuie să-i stăpânească inima: dorirea celor pe care Allah le voiește în religie și în poruncă, pe care le iubește și le primește. Inima trebuie să fie preocupată să le cunoască în amănunt, să le împlinească și să le pună în lucrare printre oameni, să cugete la căile către ele și să ajungă la ele intrând între oameni pentru a le împlini. Diavolul i-a mituit ca să renunțe la acestea, chemându-i să le lase și să le părăsească, sub înfățișarea renunțării la gândurile și mijloacele acestei lumi. I-a făcut să creadă că desăvârșirea lor se află în acea desprindere și golire. Nicidecum!^[473]