Ai o întrebare despre acest pasaj?

Printre prerogativele dumnezeirii se află desăvârșirea absolută din toate privințele, fără nicio lipsă în vreun fel. Aceasta cere ca întreaga adorare să-I aparțină numai Lui. Preamărirea, cinstirea, teama, ruga, nădejdea, întoarcerea către El, pocăința, bizuirea, căutarea ajutorului și smerirea deplină împreună cu iubirea deplină — toate acestea trebuie, potrivit rațiunii, Legii și firii înnăscute, să-I aparțină numai Lui; potrivit rațiunii, Legii și firii înnăscute, ele nu pot aparține altcuiva. Cel care îndreaptă ceva din acestea către altcineva l-a asemănat pe acela Celui care nu are asemănare, nu are seamăn și nu are egal. Aceasta este cea mai urâtă și mai falsă asemănare. Din pricina urâțeniei sale cumplite și a faptului că ea cuprinde culmea nedreptății, Preaslăvitul le-a arătat robilor Săi că nu o iartă, deși Și-a prescris Sieși îndurarea.