Ai o întrebare despre acest pasaj?

În schimb, ascultarea luminează inima, o curăță, o lustruiește, o întărește și o statornicește, până devine asemenea unei oglinzi lustruite, în limpezimea și curățenia ei, și se umple de lumină. Când Șayṭān se apropie de ea, îl lovește din lumina ei ceea ce îi lovește pe cei care ascultă pe furiș din meteoriții străpungători. Șayṭān se teme de această inimă mai mult decât se teme lupul de leu. Stăpânul ei ajunge chiar să-l doboare pe Șayṭān, care cade la pământ. Diavolii se adună în jurul lui și se întreabă: „Ce are?” Li se răspunde: „L-a lovit un om; a fost deocheat de oameni!”