Ai o întrebare despre acest pasaj?

Eu spun: Aceasta este după puterea și deplinătatea căinței și după smerenia, supunerea, întoarcerea către Allah, prudența, teama de El și plânsul din frica Lui pe care păcatul le-a adus robului. Aceste lucruri pot crește atât de mult, încât cel care se căiește revine la o treaptă mai înaltă și devine după căință mai bun decât înaintea păcatului. Pentru acesta, păcatul poate ajunge o milă: a îndepărtat de la el boala mulțumirii de sine, l-a scăpat de încrederea în sine și în faptele sale și l-a făcut să-și plece obrazul în rugăminte, smerenie și zdrobire pe pragul Stăpânului și Ocrotitorului său. I-a arătat propria măsură, sărăcia și nevoia de păzirea Stăpânului său, de iertarea și trecerea Lui cu vederea. A scos din inimă trufia ascultării și i-a frânt mândria, ca să nu se înalțe și să nu se îngâmfe prin ea ori să se socotească mai bun decât altul. L-a așezat înaintea Domnului său în locul păcătoșilor, cu capul plecat, rușinându-se de El, temător, înfricoșat, socotindu-și ascultarea mică și păcatul mare.