Ai o întrebare despre acest pasaj?

[233] 2/50, 92 (5115, 5667). Au mai consemnat-o Abū Dāwūd (4031), limitându-se la partea despre asemănare, Ibn Abī Șaybah (19394), ʿAbd ibn Ḥumayd (al-Muntakhab, 846), al-Ṭabarānī în Musnad al-Șāmiyyīn (216) și alții, pe calea lui ʿAbd al-Raḥmān ibn Thābit ibn Thawbān, de la Ḥassān ibn ʿAṭiyyah, de la Abū al-Munīb, de la Ibn ʿUmar. Numai ʿAbd al-Raḥmān ibn Thābit a transmis acest hadith, iar memoria lui are o slăbiciune. Imamul Aḥmad a spus: „Hadithurile lui sunt respinse.” Tahdhīb al-kamāl (17/14–18). Poate fi oare acceptată transmiterea sa singulară a acestui hadith? Al-Bukhārī l-a menționat în Ṣaḥīḥ-ul său fără întregul lanț, cu o formulă nehotărâtă, în Cartea jihād-ului, capitolul despre cele spuse în privința sulițelor (3/1067). A fost relatat și de la al-Awzāʿī, de la Ḥassān, de la Abū al-Munīb, de la Ibn ʿUmar. Forma corectă este însă: de la al-Awzāʿī, de la Saʿīd ibn Jabalah, de la Ṭāwūs, în formă mursal. Au consemnat-o Ibn Abī Șaybah (19430) și alții. A fost relatat de la mai mulți companioni, dar niciuna dintre acele căi nu este stabilită. Mai mulți au autentificat hadithul, printre ei șeicul Islamului Ibn Taymiyyah, al-Dhahabī, al-ʿIrāqī, Ibn Ḥajar și alții. Consultă ediția critică a al-Musnad (9/123–126), nota ediției Dhamm al-kalām de al-Harawī (2/392–394), al-Irwāʾ (5/109–111) și al-Furūsiyyah al-muḥammadiyyah de Ibn al-Qayyim (80–81).