Ai o întrebare despre acest pasaj?

[159] Nr. 2404. Au mai consemnat-o Ibn al-Mubārak în al-Zuhd (50), Ibn Abī al-Dunyā în al-ʿUqūbāt (7), Hannād în al-Zuhd (860), al-Baghawī în Șarḥ al-sunnah, 14/394 (4199), și alții, pe calea lui Yaḥyā ibn ʿUbayd Allāh, de la tatăl său, de la Abū Hurayrah, care a relatat-o. Al-Baghawī a spus: „Acest hadith nu este cunoscut decât pe această cale, iar Șuʿbah l-a criticat pe Yaḥyā ibn ʿUbayd Allāh.” Al-Nushayrī precizează: Al-Ḥākim a spus: „A relatat de la tatăl său, de la Abū Hurayrah, o culegere ale cărei relatări sunt în cea mai mare parte respinse…” Ibn Ḥajar a spus în al-Taqrīb: „Abandonat în transmitere. Al-Ḥākim l-a acuzat în termeni foarte aspri de născocire.” Vezi Tahdhīb al-kamāl (31/450–453). Al-Nushayrī precizează: Ceva asemănător a fost transmis drept cuvinte ale lui Nawf al-Bikālī, care citea cărțile anterioare. El a spus: „Găsesc în Cartea revelată a lui Allah descrierea unor oameni din această comunitate: oameni care caută lumea aceasta prin religie, limbile lor…” A consemnat-o al-Ṭabarī în al-Tafsīr (2/313–314), iar lanțul este ḥasan. Consultă Sunan Saʿīd ibn Manṣūr [al-Tafsīr] (3/830–836).