Ai o întrebare despre acest pasaj?

[132] Al-Nushayrī arată că nu a găsit această relatare. Totuși, Ibn Abī al-Dunyā a consemnat în al-Riqqah wa-l-bukāʾ (100), pe calea lui al-Șaʿbī, că ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb a auzit un om recitând: „Cu adevărat, pedeapsa Domnului tău se va abate negreșit! Nimeni nu o poate respinge” [al-Ṭūr, 52:7–8]. A început să plângă, iar plânsul i s-a întețit, apoi a căzut, zbătându-se. Când i s-a vorbit despre aceasta, a spus: „Lăsați-mă! Am auzit un jurământ adevărat din partea Domnului meu.” El precizează: Al-Șaʿbī nu l-a prins în viață pe ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb. Relatarea are și un element respins: nu este stabilit despre companioni că ar fi căzut, s-ar fi prăbușit sau ar fi leșinat la auzul Coranului. Aceasta s-a întâmplat rar la cei de după ei și s-a înmulțit la cei târzii. Starea Profetului ﷺ și a companionilor este mai desăvârșită și mai bună. Șeicul Islamului a atras atenția asupra acestui lucru în repetate rânduri. Vezi, de exemplu, Minhāj al-sunnah (5/356) și Majmūʿ al-fatāwā (11/12–13).