Ai o întrebare despre acest pasaj?

Tot astfel se avertizează împotriva participării la lecțiile cuiva fiindcă nu vorbește împotriva cutărui om ori a cutărei grupări. Partea cea mai mare în aceasta a avut-o unul dintre foștii mei elevi de la Facultatea de Șaria a Universității Islamice, pe care a absolvit-o în anul 1395–1396 h., fiind al o sută patrulea din promoția sa de 119 absolvenți.^[3] Nu este cunoscut ca preocupându-se de studiu, nu cunosc să aibă lecții științifice înregistrate și nici vreo lucrare de știință, mică ori mare. Cea mai mare parte a îndeletnicirii sale este defăimarea, declararea drept inovatori și avertizarea împotriva multora dintre oamenii Sunnei. Acest critic nu ajunge nici la călcâiul unora dintre cei pe care i-a defăimat, pentru mulțimea folosului pe care aceștia îl aduc prin lecții, prelegeri și lucrări. Uimirea nu se mai sfârșește când un om cu judecată ascultă o înregistrare a lui, cu o lungă convorbire telefonică între Medina și Algeria. Cel întrebat a mâncat acolo carnea multor oameni ai Sunnei, iar cel care întreba și-a risipit banii pe nedrept. Numărul persoanelor despre care s-a întrebat în acea înregistrare a trecut de treizeci: între ele se aflau ministrul, cel mare și cel mic și un mic număr pentru care nu este de regretat. A scăpat de acea înregistrare cine nu a fost pomenit în ea, iar unii dintre cei care au scăpat nu au scăpat de alte înregistrări ale lui, cuprinse pe internet. El trebuie să înceteze să mănânce carnea învățaților și a căutătorilor cunoașterii, iar tinerii și căutătorii cunoașterii nu trebuie să dea atenție acelor defăimări și declarații de inovație, care vatămă și nu folosesc. Să se ocupe de știința folositoare, care le aduce bine și un sfârșit lăudabil în această viață și în Viața de Apoi. Memoratorul de hadith Ibn ʿAsākir — Allah să aibă milă de el — a spus în cartea sa Tabyīn kadhib al-muftarī (p. 29): „Să știi, fratele meu — Allah să ne îndrume pe noi și pe tine spre mulțumirea Sa și să ne facă dintre cei care se tem de El și Îi arată evlavia cuvenită — că trupurile învățaților, Allah să aibă milă de ei, sunt otrăvite pentru cei care îi vorbesc de rău și că felul în care Allah îi dă în vileag pe cei care îi micșorează este cunoscut.” În broșura mea Rifqan ahl al-sunnah bi-ahl al-sunnah am adunat multe versete, hadithuri și relatări despre păzirea limbii de atacarea oamenilor Sunnei, mai ales a învățaților dintre ei. Totuși, ea nu i-a plăcut acestui critic. A descris-o ca nepotrivită pentru publicare și a avertizat împotriva ei și a răspândirii ei. Fără îndoială, cel care citește această critică și cercetează broșura vede că judecata este într-o vale, iar broșura în alta, după cum a spus poetul: