Ai o întrebare despre acest pasaj?

Abū Ḥātim ibn Ḥibbān (354 h.) a spus: „ʿAbd al-Malik — adică Ibn Abī Sulaymān — era dintre oamenii aleși ai Kūfei și dintre memoratorii ei de hadith. Celui care memorează și relatează din memorie i se întâmplă, de obicei, să greșească. Nu este drept să fie părăsit hadithul unui șeic sigur în transmitere, a cărui integritate este stabilită, din pricina unor greșeli în relatările lui. Dacă am urma această cale, ar trebui să părăsim hadithurile lui al-Zuhrī, Ibn Jurayj, al-Thawrī și Shuʿbah, căci erau oameni ai memorării și ai preciziei și relatau din memorie, fără a fi feriți de greșeli în relatări. Dimpotrivă, precauția și calea mai potrivită într-un asemenea caz sunt acceptarea relatărilor transmițătorului sigur și lăsarea deoparte a celor în care s-a dovedit că a greșit, atât timp cât greșelile nu se înmulțesc până ajung să depășească relatările sale corecte. Dacă se întâmplă aceasta, atunci merită să fie părăsit.” Al-Thiqāt (7/97–98).