Ai o întrebare despre acest pasaj?

Abū Ḥātim ibn Ḥibbān al-Bustī a spus în Rawḍat al-ʿUqalāʾ (p. 131): „Omul cu judecată trebuie să caute să rămână nevătămat, renunțând la iscodirea defectelor oamenilor și preocupându-se de îndreptarea propriilor defecte. Cel care se ocupă de propriile defecte, în locul defectelor altuia, își odihnește trupul și nu-și obosește inima. Ori de câte ori descoperă un defect al său, îi este mai ușor să suporte unul asemănător pe care îl vede la fratele său. Iar cel care se ocupă de defectele oamenilor, în locul propriilor defecte, ajunge cu inima oarbă și trupul obosit, iar renunțarea la propriile defecte îi devine grea.”