Ai o întrebare despre acest pasaj?

A doua: omul jură cu privire la Domnul său datorită nădejdii sale puternice și bunei păreri despre El. Aceasta este îngăduită, fiindcă Profetul ﷺ a încuviințat-o în întâmplarea lui ar-Rubayyiʿ bint an-Naḍr, mătușa lui Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de amândoi. Ea a rupt un dinte din față al unei tinere dintre anṣār, iar oamenii au cerut judecata Profetului ﷺ. Profetul ﷺ a poruncit talionul. I-a fost propusă celeilalte părți o împăcare, dar aceasta a refuzat. Anas ibn an-Naḍr s-a ridicat și a spus: „Să fie rupt dintele lui ar-Rubayyiʿ? Pe Allah, o, Trimis al lui Allah, dintele lui ar-Rubayyiʿ nu va fi rupt!”. El nu urmărea prin aceasta să respingă hotărârea Legii. Trimisul ﷺ i-a spus: „O, Anas! Cartea lui Allah prescrie talionul”, adică dinte pentru dinte. Anas a spus: „Pe Allah, dintele lui ar-Rubayyiʿ nu va fi rupt!”. Voia să spună că hotărârea sa de a împiedica ruperea dintelui era atât de puternică, încât ar fi dat orice, de mare sau de mic preț, și a jurat în acest sens.