Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Jurămintele frecvente
Cuvântul ușaymiṭ îl desemnează pe cel al cărui păr negru s-a amestecat cu alb din pricina vârstei înaintate. Dorința celui vârstnic s-a potolit și nu are ceea ce l-ar împinge la desfrânare. Totuși, el a săvârșit-o, ceea ce arată răutatea voinței sale. De obicei, el a ajuns la maturitate deplină și la echilibru, a cunoscut înțelepciunea, iar rațiunea îl stăpânește mai mult decât patima. Desfrânarea din partea sa este, așadar, neobișnuită: nu izvorăște dintr-o dorință stăruitoare, ci din rea intenție, dintr-un scop rău și din slăbiciunea credinței în Allah. Îndemnul către desfrânare este slab, iar înțelepciunea dobândită odată cu maturitatea este mare. Înaintarea sa în vârstă ar trebui să facă rațiunea să precumpănească, însă el a încălcat ceea ce decurge din aceasta. De aceea a fost numit printr-un diminutiv care îi arată josnicia: ușaymiṭ este diminutivul lui așmaṭ, „cărunt”.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.