Ai o întrebare despre acest pasaj?

În cuvintele sale „și nu te lăsa pradă neputinței”, verbul în forma muḍāriʿ are terminația fixă în fatḥah, deoarece este legat de nūnul de întărire în forma ușoară, iar „lā” exprimă o interdicție. Sensul este: nu te purta ca un om neputincios, prin lene, lipsă de hotărâre și de voință. Nu înseamnă: să nu te atingă neputința. A nu putea face un lucru este diferit de a te lăsa pradă neputinței. Neputința reală nu ține de alegerea omului și el nu o poate înlătura; prin urmare, nu i se adresează o interdicție în această privință. De aceea, Profetul ﷺ a spus: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, așezat; dacă nici astfel nu poți, culcat pe o parte”.^[296] Când se reunesc străduința și lipsa lenei, se reunesc sinceritatea intenției, prin străduință, și hotărârea, prin nelăsarea în voia lenei. Unii oameni se străduiesc pentru ceea ce le este folositor și încep acel lucru, dar apoi se lasă pradă neputinței, lenevesc și îl abandonează. Aceasta contrazice porunca Trimisului ﷺ. Câtă vreme ai aflat că un lucru este folositor, nu îl abandona. Dacă te lași pradă neputinței, pierzi munca deja făcută și îți obișnuiești sufletul cu lenea și cu trecerea de la starea de avânt și putere la cea de neputință și lene. Câți oameni nu au început o faptă — mai ales una folositoare — și apoi a venit la ei diavolul și i-a descurajat?! Însă, dacă în timpul îndeplinirii faptei se arată că ea este dăunătoare, omul trebuie să renunțe la ea, deoarece întoarcerea la adevăr este mai bună decât stăruința în neadevăr.