Ai o întrebare despre acest pasaj?

[281] Relatat de Abū Dāwūd în „al-Zakāh”, capitolul despre dezaprobarea cererii prin Fața lui Allah, 2/309; de Ibn Mandah în „al-Radd ʿalā al-Jahmiyya”, p. 98; de al-Bayhaqī în „al-Sunan”, 4/199, și în „al-Asmāʾ wa-l-ṣifāt”, p. 306; și de al-Khaṭīb în „al-Muwaḍḍiḥ”, 1/352, 353, de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi. Al-Mundhirī a spus în „Mukhtaṣar al-sunan”, 2/253: „Mai mulți l-au criticat pe Sulaymān ibn Qarm”. Hadithul a fost considerat slab de ʿAbd al-Ḥaqq și de Ibn al-Qaṭṭān, după cum se arată în „al-Fayḍ”, 6/451, precum și de al-Munāwī în „al-Taysīr”, 2/505. Însă sensul general al interdicției este sprijinit de hadithul lui Abū Mūsā, fie ca Allah să fie mulțumit de el, de la Trimisul lui Allah ﷺ, care a spus: „Blestemat este cel care cere invocând Fața lui Allah și blestemat este cel căruia i se cere invocând Fața lui Allah, dar îl refuză pe cel care îi cere, afară de cazul în care acesta cere ceva necuviincios!” Relatat de al-Ṭabarānī, după cum se arată în „al-Majmaʿ”, 3/103. Al-ʿIrāqī l-a considerat bun, după cum se arată în „al-Fayḍ”, 6/4, și în „al-Taysīr”, 2/478, al lui al-Munāwī.