Ai o întrebare despre acest pasaj?

Răspunsul: aici nu am condiționat cererea de voința Sa. Nu am spus: „Rânduiește-l pentru mine dacă voiești”. Însă eu nu știu dacă lucrul este bun sau rău pentru mine, iar Allah știe. De aceea spun: „Dacă știi că acest lucru este bun pentru mine, rânduiește-l pentru mine”. Condiționarea privește un lucru pe care nu-l cunosc: nu știu dacă el este bun pentru mine sau nu. La fel este și în celălalt hadith, căci omul nu știe dacă prelungirea vieții sale este un bine sau un rău. De aceea, învățații au dezaprobat să-i spui cuiva: „Allah să-ți prelungească viața!”, deoarece urmarea unei vieți îndelungate nu este cunoscută: ea poate fi un bine sau un rău. Se spune însă: „Allah să-ți prelungească viața în ascultare de El”, sau ceva asemănător, pentru ca ruga să fie bună în orice situație. Prin urmare, hadithul acestui capitol nu contrazice nici hadithul despre istikhāra, nici hadithul: „O, Allah, ține-mă în viață cât timp viața este bună pentru mine”, deoarece ruga este hotărâtă și nu este condiționată de voință. Interdicția privește numai ceea ce este condiționat de voință. Însă, dacă ar spune „O, Allah, iartă-mă dacă dorești” — „in aradta” — în loc de „dacă voiești” — „in shiʾta” —, hotărârea ar fi aceeași, căci dorința se referă aici la voința cosmică și are același sens cu „mashīʾa”. Diferența de exprimare nu schimbă hotărârea.