Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Asocierea în privința darurilor lui Allah
. Particula in este condițională și nu arată că neînțelegerea s-a produs, ci că, dacă se presupune că apare, întoarcerea este la Allah și la Trimisul Său. De aici se înțelege că, atunci când ajungem la consens, el constituie un argument. Totuși, pretinderea unui consens are nevoie de dovadă. De aceea, Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah a spus: consensul care poate fi verificat este cel al înaintașilor drepți, deoarece după ei dezacordurile s-au înmulțit, iar comunitatea s-a răspândit. Când i s-a spus imamului Aḥmad că cineva afirmă un consens într-o anumită privință, el a respins aceasta și a spus: „De unde știe? Poate că au avut dezacorduri. Cine pretinde consensul este mincinos”. Poate că imamul Aḥmad a spus aceasta deoarece muʿtaziliții și negatorii atributelor invocau consensul ca mijloc de a-și susține negarea atributelor și argumentele îndoielnice, spunând: „Acesta este consensul învățaților care au cercetat temeinic”, și altele asemenea.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.