Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Luarea în derâdere a religiei
A treia: deosebirea dintre purtarea vorbelor pentru a stârni vrajbă și sfătuirea sinceră pentru Allah și Trimisul Său. Namīmah vine de la namma al-ḥadīth, adică a transmis vorbele și le-a atribuit altcuiva. Ea este transmiterea vorbelor cuiva către altcineva cu intenția de a strica relațiile și se numără printre cele mai mari păcate. Profetul ﷺ a spus: „Purtătorul vorbelor care stârnește vrajbă nu intră în Paradis”.[216] El a înștiințat și despre un om pedepsit în mormânt deoarece purta astfel de vorbe.[217] Sfătuirea sinceră pentru Allah și Trimisul Său nu urmărește aceasta, ci respectarea rânduielilor lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul, aplicarea limitelor Sale și păstrarea Legii Sale. ʿAwf ibn Mālik a transmis cuvintele acelui om pentru a i se aplica pedeapsa ori ceea ce trebuia să i se aplice, nu din simpla dorință de a purta vorbe. La fel, dacă un om se bizuie pe cineva și are încredere în el, iar acesta îi dezvăluie taina și îl batjocorește în adunări, faptul că îl înștiințezi nu este purtare de vorbe pentru vrajbă, ci sfătuire sinceră.
[216] Relatat de al-Bukhārī (10/476, Fatḥ al-bārī) și Muslim (1/101).
[217] Relatat de al-Bukhārī (1/317, Fatḥ al-bārī) și Muslim (1/240).
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.