Ai o întrebare despre acest pasaj?

Al șaptelea: el este ucis fără să i se ceară mai întâi să se căiască. Acest lucru se desprinde din cuvintele: «Pedeapsa prescrisă pentru vrăjitor este o lovitură de sabie.»^[436] Dacă o faptă pentru care există o pedeapsă prescrisă a ajuns la conducător, făptuitorului nu i se cere mai întâi să se căiască, ci este ucis în orice caz. În schimb, celui vinovat de necredință i se cere să se căiască. Aceasta este deosebirea dintre o pedeapsă prescrisă și pedeapsa pentru necredință. De aici înțelegem greșeala celor care au inclus judecata privitoare la apostat între pedepsele prescrise și au enumerat printre acestea uciderea pentru apostazie. Uciderea apostatului nu face parte dintre pedepsele prescrise, deoarece lui i se cere să se căiască, iar dacă se căiește, uciderea nu i se mai aplică. Pedepsele prescrise, însă, nu sunt înlăturate prin căință, în afară de cazul în care omul se căiește înainte de a fi prins. Mai mult, pedepsele prescrise constituie ispășire pentru cel căruia îi sunt aplicate, iar el nu este necredincios. Uciderea pentru apostazie nu constituie ispășire, iar cel în cauză este necredincios: nu i se săvârșește rugăciunea funerară, nu este spălat și nu este îngropat în cimitirele musulmanilor.