Ai o întrebare despre acest pasaj?

Cât despre executarea vrăjitorului, dacă vrăjitoria lui constituie necredință, este executat pentru apostazie, cu excepția cazului în care se căiește, potrivit părerii că i se acceptă căința — iar aceasta este părerea corectă. Dacă vrăjitoria lui nu ajunge la necredință, este ucis pentru înlăturarea agresiunii, adică pentru a-i opri vătămarea și stricăciunea pe pământ. În acest caz, hotărârea privind executarea lui ține de judecata cârmuitorului. Sensul aparent al textelor menționate de autor este că el este executat în toate cazurile. Ceea ce contează aici este că vrăjitoria are, fără îndoială, un efect, însă nu transformă lucrurile în alte lucruri, căci numai Allah — Atotputernicul și Mărețul — are putere asupra acestui fapt. Celui vrăjit doar i se creează impresia că un lucru s-a transformat, s-a mișcat, a mers ori ceva asemănător. Așa s-a întâmplat cu Mūsā, asupra lui fie rugăciunea și pacea, în fața vrăjitorilor neamului lui Faraon: prin vrăjitoria lor, i se părea că obiectele lor alergau.