Ai o întrebare despre acest pasaj?

Cuvintele „Relatat de Abū Dāwūd cu un lanț ḥasan, ai cărui transmițători sunt demni de încredere”: din punctul de vedere al terminologiei, cele două caracterizări par diferite. Știm însă că, în cazul unui hadith ḥasan, precizia transmițătorului este mai redusă; sensul este că el are un anumit grad de credibilitate. Cuvintele autorului, Allah să aibă milă de el, se împacă astfel cu afirmația lui despre relatarea lui Abū Dāwūd cu un lanț ḥasan: prin credibilitate nu se înțelege gradul ei cel mai înalt. Dacă ar fi atins gradul cel mai înalt, hadithul ar fi fost ṣaḥīḥ. Credibilitatea transmițătorului ține de îndeplinirea a două însușiri: integritatea morală și precizia. Dacă precizia este mai redusă, se reduce și gradul de credibilitate, după cum acesta se reduce și când integritatea este mai redusă. Cele două formulări se împacă, așadar, înțelegând prin credibilitate existența ei în sens general. Totuși, după părerea mea, fără îndoială că afirmația „ḥasan”, urmată de „transmițătorii săi sunt demni de încredere”, indică un grad mai înalt decât simplul „ḥasan”. Asemenea este exprimarea lui Ibn Ḥajar în Taqrīb at-Tahdhīb: „sincer, dar face greșeli”; uneori spune numai „sincer”. „Sincer” este o apreciere mai puternică. Prin urmare, aprecierea favorabilă a celui descris ca sincer este mai puternică decât a celui despre care se spune că face greșeli. Să nu spună cineva că expresia „face greșeli” nu îi adaugă o slăbiciune, fiindcă nu există om care să nu greșească. Răspundem: aceasta nu este corect, căci prin „face greșeli” nu se are în vedere greșeala de care nimeni nu este ferit. Dacă greșelile sale nu ar fi fost frecvente, nu l-ar fi descris astfel.