Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Adorarea lui Allah la morminte
Cuvintele sale: «chiar dacă intenția celui care face aceasta este bună». Judecata a fost legată de simpla formă a faptei. Pentru această faptă nu este nevoie de o intenție aparte, fiindcă judecata este legată de săvârșirea faptei în sine. Intenția are un rol în faptele bune și în validitatea lor; are un rol și în faptele pe care omul nu le poate împlini, pentru care primește totuși răsplata, și în altele asemenea. Altceva este ceea ce a fost legat de simpla faptă: acolo nu este nevoie de intenție. Adică, chiar dacă el Îl adoră pe Allah și chiar dacă urmărește să se apropie de Allah prin construirea acelei moschei, se ia în considerare ceea ce va rezulta și urmarea rea a faptei. De la acest punct trecem la altul: avertizarea împotriva asemănării cu politeiștii, chiar dacă omul nu urmărește asemănarea. Acest lucru le poate scăpa unora, care cred că imitarea este interzisă numai dacă este urmărită asemănarea. Legea revelată a legat însă judecata de imitare, adică de săvârșirea a ceva asemănător faptei lor, fie că a intenționat aceasta, fie că nu. De aceea, învățații au spus în chestiunea imitării: chiar dacă nu a intenționat-o, imitarea se produce prin simpla asemănare a formei.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.