Ai o întrebare despre acest pasaj?

A noua: «Paguba preamăririi înaintașilor și a celor de seamă». Când i-au amintit de înaintașii săi, Abū Ṭālib a ales să rămână în religia lui ʿAbd al-Muṭṭalib, deși aceasta contrazicea Legea Profetului ﷺ. Învățătura nu se aplică însă în mod absolut: cinstirea lor, dacă o merită, nu dăunează, ci este un bine. Fără îndoială, cinstirea înaintașilor noștri din prima parte a acestei comunități și așezarea lor la rangul cuvenit reprezintă un bine lipsit de pagubă. Dacă oamenii de seamă sunt cinstiți pentru cunoașterea și vârsta lor, nu este nicio pagubă în aceasta. Dacă sunt însă preamăriți pentru falsitatea pe care o urmează, aceasta este o mare pagubă pentru religia omului. De exemplu, acela care îl preamărește pe Abū Jahl fiindcă era căpetenia oamenilor văii sau, tot astfel, pe ʿAbd al-Muṭṭalib ori pe alții își face rău. Nu este îngăduit ca omul să le acorde acestora vreo prețuire în sine, deoarece sunt dușmanii lui Allah, Atotputernicul și Mărețul. Tot astfel, nu trebuie să-i preamărească pe conducătorii necredincioși din vremea sa, deoarece aceasta dăunează și poate naște ceea ce contrazice Islamul. Cinstirea trebuie, așadar, să fie potrivit dovezilor din Carte și din Sunnah.