Ai o întrebare despre acest pasaj?

Călăuzirea pe care Allah a negat-o în privința Trimisului Său ﷺ este călăuzirea prin acordarea reușitei de a urma adevărul. Cea pe care i-a afirmat-o este călăuzirea prin arătarea și explicarea drumului. De aceea, aceasta a fost exprimată fără o restrângere la cineva anume, pentru a arăta că în puterea lui se află numai arătarea drumului, nu și a face ca omul să-l urmeze. Cel Preaînalt a spus: «Tu călăuzești către o cale dreaptă» [Ash-Shūrā: 52]. El, Slavă Lui, nu a desemnat pe cutare sau cutare, pentru a arăta că sensul este că tu călăuzești prin arătarea drumului. Tu doar deschizi drumul înaintea oamenilor, le explici și îi îndrumi. A-i face însă să intre în călăuzire nu ține de Trimis ﷺ, ci este un lucru care Îi aparține numai lui Allah, Slavă Lui. Nouă ne revine să explicăm și să chemăm. Cât despre călăuzirea prin acordarea reușitei, adică omul să urmeze călăuzirea, aceasta ține de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Astfel se împacă cele două versete.