Ai o întrebare despre acest pasaj?

Primul fel: marea mijlocire, care face parte din rangul lăudat pe care Allah i l-a făgăduit. În Ziua Învierii, în acel loc măreț al așteptării, oamenii vor fi cuprinși de o suferință și o apăsare pe care nu le vor putea îndura. Își vor spune unii altora: «Căutați pe cineva care să mijlocească pentru noi la Allah». Vor merge la Adam, părintele omenirii, și vor aminti dintre însușirile prin care Allah l-a deosebit: faptul că Allah l-a creat cu Mâna Sa, le-a poruncit îngerilor să se prosterneze înaintea lui și l-a învățat numele tuturor lucrurilor. Îi vor spune: «Mijlocește pentru noi la Domnul tău! Nu vezi în ce stare ne aflăm?!». El se va scuza, deoarece nu L-a ascultat pe Allah, mâncând din pom. Se știe că, dacă acela care ar mijloci are ceva care îi știrbește cinstirea înaintea celui la care se mijlocește, nu mijlocește, din rușine. Aceasta, deși Allah i-a primit pocăința lui Adam, pacea fie asupra lui, l-a ales și l-a călăuzit. Cel Preaînalt a spus: «Adam nu L-a ascultat pe Domnul său și a rătăcit. Apoi Domnul său l-a ales, i-a primit pocăința și l-a călăuzit» [Ṭāhā: 121–122]. Însă, din marea sa sfială față de Allah, el se va scuza.