Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Cuvântul lui Allah și ascultarea îngerilor
5. Afirmarea vorbirii lui Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, și a faptului că ea este legată de voința Sa, fiindcă exprimarea a venit prin condiția „când spaima este înlăturată”. Particula condițională idhā indică producerea condiției și a ceea ce depinde de ea. Aceasta contrazice afirmația așʿariților potrivit căreia Allah nu vorbește prin voință, iar vorbirea Sa este sensul care subzistă în Sine. Potrivit lor, ea subzistă în Allah, fără început și fără sfârșit, asemenea cunoașterii, puterii, auzului și văzului. Fără îndoială, aceasta este neadevărat și în realitate reprezintă negarea vorbirii lui Allah. De aceea ei spun că Allah vorbește printr-o vorbire lăuntrică fără început și fără sfârșit, după cum spun că această vorbire pe care a auzit-o Mūsā, pe care a auzit-o Profetul ﷺ și cu care Jibrīl a coborât la Trimis ﷺ este un lucru creat care exprimă vorbirea lui Allah ce subzistă în Sine.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.