Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Neputința celor invocați în afara lui Allah
Răspunsul: ceea ce a fost interzis este blestemarea necredincioșilor în invocare prin desemnarea unor persoane anume. Cât despre blestemarea lor în general, nu este nimic greșit în aceasta. S-a confirmat despre Abū Hurayrah că rostea qunūt și îi blestema pe necredincioși[283] în general. Nu este nimic greșit nici să invocăm împotriva unui necredincios spunând: „O, Allah, scapă-i pe musulmani de el, ferește-i de răul lui și întoarce răul lui împotriva sa!”, și altele asemenea.
[283] Formularea transmisă de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, este că a spus: „Voi face rugăciunea cât mai apropiată de rugăciunea Profetului ﷺ”. Abū Hurayrah rostea qunūt în ultima rakʿah a rugăciunii de Ẓuhr, a rugăciunii de ʿIshāʾ și a rugăciunii de dimineață, după ce spunea „Allah îl aude pe cel care Îl laudă”; invoca pentru credincioși și îi blestema pe necredincioși. Consemnată de al-Bukhārī (Cartea chemării la rugăciune, capitolul despre meritul formulei „O, Allah, Domnul nostru, a Ta este lauda!”, 797) și Muslim (Cartea moscheilor, capitolul despre recomandarea qunūt-ului în toate rugăciunile când asupra musulmanilor se abate o nenorocire, 676).
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.