Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Neputința celor invocați în afara lui Allah
Răspunsul: este îngăduit. Prin urmare, dacă există un folos în numirea celor împotriva cărora se invocă, numirea lor este de preferat. Dacă un om ar invoca în rugăciune pentru anumite persoane, acest lucru ar fi îngăduit, fiindcă nu este socotit vorbire adresată oamenilor, ci invocare, iar invocarea este o adresare către Allah Preaînaltul. Ea nu intră în generalitatea cuvintelor sale ﷺ: „În această rugăciune nu se cuvine nimic din vorbirea oamenilor”.[282]
[282] Din relatarea lui Muʿāwiyah ibn al-Ḥakam as-Sulamī; consemnată de Muslim (Cartea moscheilor, capitolul despre interzicerea vorbirii în rugăciune și abrogarea îngăduinței sale anterioare, 1/381–382).
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.