Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Neputința celor invocați în afara lui Allah
A opta: qunūt în vremea nenorocirilor. Aceasta este chestiunea de jurisprudență. Când asupra musulmanilor se abate o nenorocire, se cuvine să se invoce pentru ei până când ea este înlăturată. Acest qunūt este legiuit în toate rugăciunile, după cum apare în hadithul lui Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, consemnat de Aḥmad și de alții.[279] Juriștii, Allah să aibă milă de ei, au făcut însă o excepție în privința ciumei și au spus că nu se rostește qunūt pentru aceasta, fiindcă nu a fost transmis un asemenea lucru.[280] Ciuma s-a ivit în vremea lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, iar el nu a rostit qunūt. De asemenea, ea este o pricină a martiriului și nu se cuvine să se invoce pentru înlăturarea pricinii martiriului.
[279] Consemnat de Aḥmad în al-Musnad (1/301), Abū Dāwud (Cartea rugăciunii, capitolul despre qunūt în rugăciune, nr. 1443), fără ca acesta să-l comenteze, și al-Ḥākim (1/255), care l-a declarat autentic; adh-Dhahabī a fost de acord cu el.
[280] Consemnat de al-Bukhārī (Cartea medicinei, capitolul despre ceea ce se menționează cu privire la ciumă, 4/41) și Muslim (Cartea salutului, capitolul despre ciumă și superstiția prevestirilor, nr. 2218).
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.