Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Neputința celor invocați în afara lui Allah
La fel, omul ascultător dintre fiii lui Israel, care trecea pe lângă un păcătos și spunea: „Pe Allah, Allah nu îl va ierta pe cutare!” Allah i-a spus: „Cine este acela care se încumetă să jure că Eu nu îl voi ierta pe cutare? Eu l-am iertat, iar fapta ta am făcut-o zadarnică”.[272] Omul trebuie, așadar, să-și înfrâneze limba, fiindcă alunecarea ei este gravă. Vedem sau auzim despre oameni care au fost dintre cei mai necredincioși robi ai lui Allah și dintre cei mai înverșunați dușmani, apoi au devenit apropiați ai lui Allah. Dacă așa stau lucrurile, de ce să socotim îndurarea lui Allah îndepărtată de niște oameni care au fost răzvrătiți?! Câtă vreme omul nu a murit, orice este posibil, după cum și musulmanul — Îi cerem lui Allah ocrotire — poate să i se abată inima din pricina unei stricăciuni lăuntrice.
[272] Din relatarea lui Jundub; consemnată de Muslim (Cartea bunătății și a legăturilor de rudenie, capitolul despre interdicția de a-l face pe om să deznădăjduiască de îndurarea lui Allah, 4/2023).
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.