Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Invocarea și cererea de izbăvire
2. Prin limbă: omul vorbește despre binefacere lăudându-L pe Allah, recunoscând-o și fără să o tăgăduiască, nu pentru a se făli, a se semeți sau a se socoti deasupra robilor lui Allah. El vorbește despre bogăția sa ca să-L laude pe Allah, nu ca să rănească sufletul celui sărac. Acest lucru este îngăduit, după cum se vede din istorisirea orbului dintre fiii lui Israel. Când îngerul i-a amintit binefacerea lui Allah, el a spus: „Da, eram orb, iar Allah mi-a redat vederea; eram sărac, iar Allah mi-a dat avere”.[258] Aceasta înseamnă a vorbi despre binefacerea lui Allah. Profetul ﷺ a vorbit despre binefacerea cu care Allah l-a dăruit, anume întâietatea deplină, spunând: „Eu sunt întâiul dintre oameni în Ziua Învierii”.[259]
[258] Va fi menționat în capitolul despre cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Dacă îi dăm să guste o îndurare de la Noi...”.
[259] Din relatarea lui Abū Hurayrah; consemnată de al-Bukhārī (3340, 4712) și Muslim (194).
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.