Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Căutarea binecuvântării prin copaci, pietre și alte lucruri
Al douăzeci și doilea: cel care părăsește falsitatea cu care inima sa se obișnuise nu este ferit de păstrarea în inimă a unei rămășițe din acel obicei. Aceasta este adevărat: omul care trece de la un lucru la altul, fie că lucrul părăsit era fals, fie că nu, nu este ferit de a păstra în inimă ceva din el. Acea rămășiță nu dispare decât după un timp, potrivit cuvintelor „fiind de curând ieșiți din necredință”. Este ca și cum ar spune: nu i-am cerut aceasta decât fiindcă mai aveam rămășițe ale ignoranței. De aceea, unul dintre rosturile înțelepte ale exilării celui care a săvârșit adulter, după biciuire, departe de locul faptei este să nu se întoarcă la ea. Omul trebuie, așadar, să se țină departe de locurile necredinței, asocierii și nelegiuirii, pentru ca nimic din acestea să nu îi pătrundă în inimă.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.