Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Brățările și firele purtate pentru înlăturarea răului
neștiință pentru care omul este scuzat și neștiință pentru care nu este scuzat. Cea care provine din neglijență și nepăsare, deși există motive care impun învățarea, nu este o scuză, fie că este vorba despre necredință, fie despre păcate. Cea care provine din situația opusă — adică omul nu a fost nepăsător, nu a fost neglijent și nu a existat un motiv care să îl îndemne să învețe, întrucât nu i-a trecut prin minte că acel lucru este interzis — constituie o scuză. Dacă el se socotește musulman, aceasta nu îi dăunează; iar dacă aparține necredinței, este socotit necredincios în această lume. În Viața de Apoi însă, potrivit opiniei mai întemeiate, soarta lui este la Allah: va fi pus la încercare; dacă ascultă, intră în Paradis, iar dacă se răzvrătește, intră în Foc.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.