Ai o întrebare despre acest pasaj?

2. Înlăturarea faptei reprobabile este obligatorie, potrivit cuvintelor „Scoate-o”. I-a poruncit să o scoată, fiindcă purtarea ei era reprobabilă, și a întărit aceasta spunând: „Ea nu îți sporește decât slăbiciunea”, adică slăbiciunea sufletului, nu a trupului, deși este cu putință să îi sporească și slăbiciunea trupului. Slăbiciunea sufletului apare deoarece, când sufletul omului se leagă de aceste lucruri, slăbește, se bizuie pe ele și uită să se bizuie pe Allah, Atotputernicul și Mărețul. Reacția sufletească are un mare efect în slăbirea omului: uneori, omul sănătos își închipuie că este bolnav și se îmbolnăvește; alteori, omul bolnav uită de boală și ajunge sănătos. Reacția sufletului la un lucru are așadar un efect puternic. De aceea, la unii dintre cei care ajung să sufere de boli sufletești, începutul îmbolnăvirii este slăbiciunea sufletului: omul ajunge să creadă că are cutare sau cutare boală, iar închipuirea sporește până ce lucrul închipuit devine realitate. Astfel, celui care poartă brățara din cauza bolii al-wāhinah, ea nu îi sporește decât slăbiciunea, fiindcă va crede că, atât timp cât o poartă, este sănătos; când o scoate, slăbiciunea îi revine. Aceasta este, fără îndoială, o slăbiciune sufletească.