Ai o întrebare despre acest pasaj?

Fie prin rânduiala creației: încercăm un lucru și constatăm că este folositor pentru o anumită durere sau boală. Efectul lui trebuie însă să fie vădit și direct, precum atunci când cineva este cauterizat cu foc și se vindecă prin aceasta. Aceasta este o cauză vădită și limpede. Am precizat acest lucru pentru ca cineva să nu spună: „Am încercat aceasta și mi-a folosit”, deși efectul nu a fost direct, cum este cazul brățării. Un om o poate purta crezând că îi este folositoare și poate simți un folos, fiindcă reacția sufletească la un lucru are un efect vădit. Cineva poate recita pentru un bolnav, iar acesta să nu simtă alinare; apoi vine altcineva, despre a cărui recitare el crede că îi va folosi, îi recită același verset, iar bolnavul se liniștește și simte că durerea scade. Tot astfel, cei care poartă brățări și își leagă fire pot simți că durerea se ușurează, este ținută departe sau dispare, datorită convingerii că acestea le sunt folositoare. Ușurarea durerii la cel care crede în folosul acelei brățări este doar o senzație psihică. O asemenea senzație nu este o cale recunoscută de Lege pentru stabilirea cauzelor, așa cum inspirația personală nu este o cale de legiferare.