Ai o întrebare despre acest pasaj?

Răspunsul este că sunt posibile ambele încadrări. Poate fi asemănată rugăciunii, deoarece abluțiunea este un singur act de închinare, ale cărui părți se întemeiază unele pe altele; purificarea fiecărui mădular nu este un act de închinare independent. Poate fi asemănată și milosteniei, deoarece nu este în toate privințele nici ca rugăciunea, nici ca milostenia. Dacă spunem că este nulă partea în care a apărut ostentația, iar omul repetă numai purificarea acelei părți, aceasta nu dăunează: repetarea spălării unui mădular nu anulează abluțiunea, chiar dacă este intenționată. Rugăciunea este diferită: dacă omul repetă o parte a ei, cum ar fi o înclinare sau o prosternare, fără un motiv recunoscut de Lege, rugăciunea lui devine nulă. Astfel, dacă, după ce și-a spălat brațele, revine și își spală fața, abluțiunea sa nu devine nulă. Dar dacă, după ce s-a prosternat, revine și se înclină, rugăciunea lui devine nulă. Ordinea este cerută în ambele, însă adăugirea anulează rugăciunea, pe când adăugirea nu anulează abluțiunea. Nici revenirea, de exemplu, la mădularele spălate mai întâi nu o anulează, deși această revenire nu este, în realitate, socotită parte a abluțiunii, fiindcă nu este prescrisă. Se poate ca omul să-și fi spălat fața o singură dată, apoi brațele, după care să spună: „Mai bine completez cele trei spălări ale feței.” Își spală atunci fața de încă două ori și va respecta ordinea, adică își va spăla fața, apoi brațele; abluțiunea lui este validă. Dacă însă nu a rostit de trei ori formula de preamărire în timpul înclinării și, după ce s-a prosternat, spune: „Am pierdut o virtute; mă voi întoarce ca să preamăresc de trei ori”, rugăciunea lui devine nulă. Ceea ce contează este că există o deosebire între abluțiune și rugăciune. Tocmai din cauza acestei deosebiri nu mă pronunț acum definitiv în această chestiune, până când nu voi cerceta din nou și nu voi reflecta, dacă Allah Preaînaltul voiește.