Ai o întrebare despre acest pasaj?

Ei au spus chiar mai mult de atât: «Allah spune: „Pe cel care Mă pomenește într-o adunare îl pomenesc într-o adunare mai bună decât aceea; și Eu sunt alături de robul Meu când Mă pomenește.”^[82] Iar Trimisul este alături de noi când îl pomenim.» De aceea, în noaptea sărbătoririi nașterii Profetului, atunci când recitatorul care spune asemenea născociri rostește cuvântul «cel ales», acei oameni care exagerează se ridică toți deodată. Ei spun: «Trimisul ﷺ a venit el însuși la adunarea noastră, așa că ne-am ridicat din respect pentru el.» Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, aveau mai mult respect pentru el decât aceștia și decât noi. Totuși, când Trimisul ﷺ intra la ei, viu și vorbindu-le, ei nu se ridicau pentru el. Aceștia însă se ridică atunci când își închipuie ceva sau când le apare o nălucă, dacă într-adevăr văd ceva. Privește până unde i-a dus judecata lor! Ei nu au mărturisit că Muḥammad este robul și Trimisul lui Allah. Acești oameni cu asemenea închipuiri sunt demni de milă, dacă îi privim din perspectiva decretului divin: atunci ni se face milă de ei și Îi cerem lui Allah să-i păzească și să le dea izbăvire. Dacă îi privim însă din perspectiva Legii revelate, trebuie să le combatem poziția cu dovezi, până când se întorc la calea cea dreaptă. Trimisul ﷺ era omul cu cea mai deplină supunere față de Allah, cu cea mai mare teamă de El și cu cea mai multă evlavie. El se ruga în picioare până când i se umflau tălpile, iar când i s-a vorbit despre aceasta, a spus: «Oare să nu fiu un rob recunoscător?»^[83] Și aceasta deși îi fuseseră iertate păcatele de dinainte și cele de după. Aceasta este împlinirea măreței adorări.