Abu Musa (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel ce face rugăciunea la cele două ore răcoroase, va intra în Rai. (Convenit)
Abu Zuhair 'Umara ibn Ruwaiba (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Cel ce face rugăciunile înainte de răsăritul soarelui și după apus, nu va ajunge în Iad. (Muslim)
Jundub ibn Sufyan (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel ce face rugăciunea de dinainte de zorii zilei, se pune sub paza lui Allah. O, fiu al lui Adam! Ai grijă, ca Allah să nu te cheme să dai socoteală că te-ai retras în vreun fel de sub paza lui. (Muslim)
Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Îngerii vin pe rând să vă vadă, la ceas de noapte și la ceas de zi și se adună cu toții la rugăciunile de la crăpatul zorilor și de după-masă. Cei ce și-au petrecut noaptea printre voi se înalță la cer și Domnul lor, care le știe pe toate, întreabă: În ce stare i-ați lăsat pe slujitorii Mei? Ei răspund: I-am lăsat rugându-se și i-am găsit rugându-se. (Convenit)
Jabir ibn 'Abdulah al-Bahalli (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Ne aflam cu Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) iar el a văzut că era lună plină și a zis: Îl veți vedea pe Domnul nostru în Viața de Apoi așa cum vedeți această lună; și nu veți simți nici cea mai mică stânjeneală la vederea Sa. Așadar, dacă-i posibil, să nu vă lăsați doborâți (de Satana) în privința rugăciunilor ce le aveți de făcut înainte de răsăritul soarelui și la apus. (Trebuie să faceți negreșit aceste două rugăciuni). (Convenit)
Buraida (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel ce nu face rugăciunea de după-amiază, faptele lui nu mai au nici o valoare. (Bukhari)