TOVĂRĂȘIA ÎN CĂLĂTORIE

Abu Sa'id al-Khudri (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Îl însoțeam pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o călătorie, când a apărut un om călare, care a început să se holbeze în stânga și în dreapta. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel care are un animal de călărie în plus, să-l dea celui care nu are deloc și care are hrană de prisos s-o dea celui care nu are nimic de mâncare. El a pomenit numeroase feluri de bunuri încât am început să credem (să ne dăm seama) că nu aveam dreptul la nimic de prisos. (Muslim)

Jabir (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a hotărât să pornească într-o expediție, ne-a spus: O, grupare de Emigranți și Ajutoare! Între noi există oameni care nu au nici avere, nici rude. Fiecare dintre voi să se grupeze cu încă doi sau trei oameni și fiecare să călărească cu rândul. Atunci eu am luat pe lângă mine încă doi sau trei oameni și am călărit pe cămila mea, cu rândul (în mod egal cu ei). (Abu Dawud)

Jabir (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea obiceiul să rămână în urmă când călătorea și îi îmboldea pe cei slabi să umble mai repede. El lua pe cineva să călărească în spatele lui și se ruga pentru ei toți. (Abu Dawud)