عن أبي ذر رضي الله عنه: عَنِ النَّبِيِّ صَلَّى اللهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فِيمَا رَوَى عَنِ اللهِ تَبَارَكَ وَتَعَالَى أَنَّهُ قَالَ: «يَا عِبَادِي إِنِّي حَرَّمْتُ الظُّلْمَ عَلَى نَفْسِي، وَجَعَلْتُهُ بَيْنَكُمْ مُحَرَّمًا، فَلَا تَظَالَمُوا، يَا عِبَادِي كُلُّكُمْ ضَالٌّ إِلَّا مَنْ هَدَيْتُهُ، فَاسْتَهْدُونِي أَهْدِكُمْ، يَا عِبَادِي كُلُّكُمْ جَائِعٌ إِلَّا مَنْ أَطْعَمْتُهُ، فَاسْتَطْعِمُونِي أُطْعِمْكُمْ، يَا عِبَادِي كُلُّكُمْ عَارٍ إِلَّا مَنْ كَسَوْتُهُ، فَاسْتَكْسُونِي أَكْسُكُمْ، يَا عِبَادِي إِنَّكُمْ تُخْطِئُونَ بِاللَّيْلِ وَالنَّهَارِ وَأَنَا أَغْفِرُ الذُّنُوبَ جَمِيعًا فَاسْتَغْفِرُونِي أَغْفِرْ لَكُمْ، يَا عِبَادِي إِنَّكُمْ لَنْ تَبْلُغُوا ضَرِّي فَتَضُرُّونِي، وَلَنْ تَبْلُغُوا نَفْعِي فَتَنْفَعُونِي، يَا عِبَادِي لَوْ أَنَّ أَوَّلَكُمْ وَآخِرَكُمْ وَإِنْسَكُمْ وَجِنَّكُمْ كَانُوا عَلَى أَتْقَى قَلْبِ رَجُلٍ وَاحِدٍ مِنْكُمْ مَا زَادَ ذَلِكَ فِي مُلْكِي شَيْئًا، يَا عِبَادِي لَوْ أَنَّ أَوَّلَكُمْ وَآخِرَكُمْ وَإِنْسَكُمْ وَجِنَّكُمْ كَانُوا عَلَى أَفْجَرِ قَلْبِ رَجُلٍ وَاحِدٍ مَا نَقَصَ ذَلِكَ مِنْ مُلْكِي شَيْئًا، يَا عِبَادِي لَوْ أَنَّ أَوَّلَكُمْ وَآخِرَكُمْ وَإِنْسَكُمْ وَجِنَّكُمْ قَامُوا فِي صَعِيدٍ وَاحِدٍ فَسَأَلُونِي فَأَعْطَيْتُ كُلَّ إِنْسَانٍ مَسْأَلَتَهُ مَا نَقَصَ ذَلِكَ مِمَّا عِنْدِي إِلَّا كَمَا يَنْقُصُ الْمِخْيَطُ إِذَا أُدْخِلَ الْبَحْرَ، يَا عِبَادِي إِنَّمَا هِيَ أَعْمَالُكُمْ أُحْصِيهَا لَكُمْ ثُمَّ أُوَفِّيكُمْ إِيَّاهَا، فَمَنْ وَجَدَ خَيْرًا فَلْيَحْمَدِ اللهَ، وَمَنْ وَجَدَ غَيْرَ ذَلِكَ فَلَا يَلُومَنَّ إِلَّا نَفْسَهُ».
Abu Dharr (Allah să fie mulțumit de el) a relatat: Printre cele pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) le-a relatat despre Allah Preaslăvitul și Preaînaltul se numără și aceea că El a spus: „O, robii Mei, Mi-am interzis mie asuprirea (și nedreptatea) și am făcut-o interzisă printre voi, așadar nu vă asupriți (și nu vă nedreptățiți) unii pe ceilalții. O, robii Mei, toți sunteți rătăciți, cu excepția acelora pe care Eu îi călăuzesc, așadar căutați călăuzirea Mea și Eu vă voi călăuzi. O, robii Mei, toți sunteți flămânzi, cu excepția acelora pe care Eu îi hrănesc, așadar cereți-Mi mie hrană și eu vă voi hrăni. O, robii Mei, cu toții sunteți goi, cu excepția acelor pe care Eu îi îmbrac, așadar, deci cereți-Mi Mie veșminte și Eu vă voi îmbrăca. O, robii Mei, voi păcătuiți noaptea și ziua, însă Eu sunt Cel care iartă toate păcatele, așadar cereti-Mi iertare şi Eu vă voi ierta. O, robii Mei, nu stă în puterea voastră să Îmi faceți niciun rău și nici nu stă în puterea voastră să Îmi faceți vreun bine. O, robii Mei, dacă cei dintâi dintre voi și cei de pe urmă dintre voi și oamenii și djinii laolaltă ar fi cu toții la fel de pioși precum inima celui mai evlavios om dintre voi, aceasta nu ar spori cu nimic ceea ce Eu stăpânesc. O, robii Mei, dacă cei dintâi dintre voi și cei de pe urmă dintre voi și oamenii și djinii laolaltă ar fi cu toții la fel de răi precum inima celui mai rău și mai corupt dintre voi, aceasta nu ar aduce niciun deficit stăpânirii Mele. O, robii Mei, dacă cei dintâi dintre voi și cei de pe urmă dintre voi și oamenii și djinii laolaltă s-ar strânge cu toții împreună într-un singur loc și Mi-ar cere (cele pe care ei și le doresc) și Eu aș da fiecăruia dintre ei cerința sa, aceasta nu ar face să scadă ceea ce Eu am, decât așa cum scade marea atunci când un ac este scufundat în ea. O, robii Mei, cu adevărat, propriile voastre fapte sunt cele pe care Eu le voi socoti și apoi vă voi răsplăti pentru ele. Așadar, acela care va găsi ceea ce este bun să Îi aducă mulțumire lui Allah, iar acela care va găsi altceva decât acesta să nu se învinovățească decât pe sine însuși.”
Explicație
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a spus că El a făcut asuprirea și nedreptatea interzise pentru Sine Însuși și, de asemenea, a făcut-o interzisă printre robii Săi; așadar oamenii nu trebuie să se asuprească și nici să se nedreptățească unii pe alții; Oamenii, în ansamblul lor, sunt rătăciți de la calea cea dreaptă, cu excepția acelora care sunt îndrumați și călăuziți de Allah; iar acela care cere călăuzirea de la Allah este îndrumat și călăuzit de către Acesta. Toți oamenii sunt în nevoie de Allah și dependenți de El în tot ceea ce îi privește; așadar, oricine cere de la Allah, El va împlini nevoia sa și îi va fi de ajuns. Ei păcătuiesc zi și noapte, iar Allah Preaînaltul le ascunde păcatele și le iartă atunci când robii Săi își cer iertare. Ei nu îi pot cauza niciun rău lui Allah și nici nu au puterea de a-I aduce vreun beneficiu. Dacă ei ar fi cu toții la fel de pioși precum inima celui mai evlavios om dintre ei, evlavia lor nu ar adăuga nimic stăpânirii lui Allah. Și dacă ar fi la fel de răi precum inima celui mai rău om dintre ei, răutatea și coruperea lor nu ar aduce niciun deficit stăpânirii Lui. Acest lucru se datorează faptului că ei sunt neputincioși și în nevoie de Allah. Ei au nevoie de El în orice împrejurare s-ar afla și în toate timpurile și locurile, în timp ce El este Cel Autosuficient și mai presus de orice nevoie; și că dacă ei s-ar stânge cu toții într-un singur loc, împreună, toți oamenii și djinii la un loc, de la primul și până ultimul dintre ei, și ar cere de la Allah și El ar da fiecăruia dintre ei ceea ce a cerut, acest lucru nu ar scădea cu nimic din ceea ce Îi aparține lui Allah, așa cum atunci când un ac este scufundat și apoi scos din mare; marea nu se diminuează cu nimic din această cauză; și acest lucru se datorează Autosuficienței perfecte a lui Allah Preaslăvitul.
Și că Allah Preaslăvitul însemnează și socotește faptele robilor Săi și le dă lor răsplata deplină în Ziua Judecății. Astfel, acela care găsește o răsplată bună pentru faptele sale ar trebui să-L laude pe Allah pentru că l-a îndrumat către adorarea Sa, iar acela care găsește o răsplată rea pentru faptele sale, nu ar trebui să învinovățească pe nimeni altcineva, decât pe propriul sine care l-a împins la a face rău și l-a condus către pierdere.