عَنْ مُعَاذِ بْنِ جَبَلٍ رضي الله عنه قَالَ: كُنْتُ مَعَ النَّبِيِّ صَلَّى اللَّهُ عَلَيْهِ وَسَلَّمَ فِي سَفَرٍ، فَأَصْبَحْتُ يَوْمًا قَرِيبًا مِنْهُ وَنَحْنُ نَسِيرُ، فَقُلْتُ: يَا رَسُولَ اللهِ أَخْبِرْنِي بِعَمَلٍ يُدْخِلُنِي الجَنَّةَ وَيُبَاعِدُنِي عَنِ النَّارِ، قَالَ: «لَقَدْ سَأَلْتَنِي عَنْ عَظِيمٍ، وَإِنَّهُ لَيَسِيرٌ عَلَى مَنْ يَسَّرَهُ اللَّهُ عَلَيْهِ، تَعْبُدُ اللَّهَ وَلاَ تُشْرِكْ بِهِ شَيْئًا، وَتُقِيمُ الصَّلاَةَ، وَتُؤْتِي الزَّكَاةَ، وَتَصُومُ رَمَضَانَ، وَتَحُجُّ البَيْتَ» ثُمَّ قَالَ: «أَلاَ أَدُلُّكَ عَلَى أَبْوَابِ الخَيْرِ: الصَّوْمُ جُنَّةٌ، وَالصَّدَقَةُ تُطْفِئُ الخَطِيئَةَ كَمَا يُطْفِئُ الْمَاءُ النَّارَ، وَصَلاَةُ الرَّجُلِ مِنْ جَوْفِ اللَّيْلِ» قَالَ: ثُمَّ تَلاَ: «{تَتَجَافَى جُنُوبُهُمْ عَنِ الْمَضَاجِعِ}، حَتَّى بَلَغَ {يَعْمَلُونَ}» ثُمَّ قَالَ: «أَلاَ أُخْبِرُكَ بِرَأْسِ الأَمْرِ كُلِّهِ وَعَمُودِهِ، وَذِرْوَةِ سَنَامِهِ؟» قُلْتُ: بَلَى يَا رَسُولَ اللهِ، قَالَ: «رَأْسُ الأَمْرِ الإِسْلاَمُ، وَعَمُودُهُ الصَّلاَةُ، وَذِرْوَةُ سَنَامِهِ الجِهَادُ» ثُمَّ قَالَ: «أَلاَ أُخْبِرُكَ بِمَلاَكِ ذَلِكَ كُلِّهِ؟» قُلْتُ: بَلَى يَا نَبِيَّ اللهِ، فَأَخَذَ بِلِسَانِهِ قَالَ: «كُفَّ عَلَيْكَ هَذَا» فَقُلْتُ: يَا نَبِيَّ اللهِ، وَإِنَّا لَمُؤَاخَذُونَ بِمَا نَتَكَلَّمُ بِهِ؟ فَقَالَ: «ثَكِلَتْكَ أُمُّكَ يَا مُعَاذُ، وَهَلْ يَكُبُّ النَّاسَ فِي النَّارِ عَلَى وُجُوهِهِمْ أَوْ عَلَى مَنَاخِرِهِمْ إِلاَّ حَصَائِدُ أَلْسِنَتِهِمْ».
Muʻadh ibn Jabal (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mă aflam cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) într-o călătorie. Într-o zi, mergeam aproape de el și am spus: „O, Mesager al lui Allah, spune-mi despre o faptă care să mă trimită în Paradis și să mă țină departe de Focul Iadului.” El a spus: „Mi-ai cerut ceva măreț, dar este ușor pentru cel căruia Allah i-a ușurat. Adoră-L pe Allah și nu-i fă asociați, îndeplinește Rugăciunea și dă Zakatul, ține Post în luna Ramadan și fă Pelerinajul la Casa lui Allah.” Apoi el a spus: „Să nu vă călăuzesc eu către porțile bunătății: Postul este un scut, Zakatul și Rugăciunea omului în mijlocul nopții sting păcatele așa cum apa stinge focul.” Apoi a recitat: „Când coastele lor părăsesc culcușurile...” până a ajuns la „...drept răsplată pentru ceea ce a săvârșit.” [Coran 32:16-17]. Apoi a spus: „Să nu vă spun eu despre lucrul cel dintâi al acestei chestiuni, stâlpul său și vârful său? Acesta este Jihadul.” Apoi a spus: „Să nu vă spun despre baza tuturor acestora?” Am spus: „Spune-ne, O, Profetule!” El și-a ținut limba cu mâna și apoi a spus: „Ai grijă de ea.” Am spus: „O Profet al lui Allah, vom fi judecați și pentru ceea ce spunem?” El a spus: „O Mu’adh! Oamenii sunt aruncați cu fețele în Focul Iadului pentru ceea ce spun cu limbile lor!”
Explicație
Muʻadh ibn Jabal (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mă aflam cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) într-o călătorie. Într-o zi, mergeam aproape de el și am spus: „O, Mesager al lui Allah, spune-mi despre o faptă care să mă trimită în Paradis și să mă țină departe de Focul Iadului.” El a spus: „Mi-ai cerut să îți spun o faptă măreață și ușoară pentru suflet și care este ușoară pentru cel căruia Allah i-a ușurat-o. Îndeplinirea îndatoririlor obligatorii din Islam:
Prima: Adorarea lui Dumnezeu Cel Unic, fără a-I face asociați.
A doua: Îndeplinirea celor cinci Rugăciuni obligatorii în timpul zilei și a nopții: Fajr, Dohor, Asr, Maghrib și Ișa, respectând condițiile și stâlpii Rugăciunii.
A treia: Plata Zakat-ului, care este un act de adorare de natură financiară, obligatoriu pentru averea ce a atins un anumit prag în Legea Islamică și care trebuie dat celor îndreptățiți să îl primească.
A patra: Postul în luna Ramadan, abținerea de la mâncare, lichide și alte lucruri care ar putea rupe Postul cu intenția de adorare de la răsăritul Soarelui și până la apus.
A cincea: Îndeplinirea Pelerinajului (Hajj) la Casa Domnului cu intenția de a merge la Mecca și de a efectua acte de adorare pentru Allah Preaînaltul.
Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Să nu îți arăt calea ce duce la porțile bunătății? Aceasta este urmarea actelor obligatorii cu cele voluntare.
Primul: Postul voluntar, care îl împiedică pe om de a cădea în păcate, înăbușindu-i dorința și slăbindu-i puterea.
Al doilea: caritatea voluntară care stinge păcatele după ce acestea au fost comise, le înlătură și le șterge urmele.
Al treilea: Rugăciunea Tahajjud în ultima treime a nopții. Apoi Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a recitat Cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Când coastele lor părăsesc...” însemnând: pleacă „...din culcușuri...” însemnând: locurile unde dormeau „...pentru a-L chema pe Domnul lor...” prin rugăciune, pomenire, recitare și rugi „...cu frică și cu nădejde și ei fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat. Dar niciun suflet nu știe ce-i este ascuns ca bucurie,...” însemnând bucuria pe care o vor vedea ochii în Ziua Judecății și în Paradis „...drept răsplată pentru ceea ce a săvârșit.”
Apoi el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Să nu vă spun despre baza religiei, stâlpul și vârful ei?
Muadh (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Da, o, Mesager al lui Allah.
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel dintâi lucru este Islamul, și anume cele două mărturisiri de credință, iar prin ele omul își stabilește piatra de temelie în religie.” Stâlpul Islamului este Rugăciunea. Nu există Islam fără Rugăciune așa cum o casă nu poate exista fără stâlpii de susținere. Religia persoanei care îndeplinește Rugăciunea este întărită și ridicată. Vârful Islamului este Jihadul și efortul de a se lupta cu dușmanii religiei și de răspândi Cuvântul lui Allah.
Apoi el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asurpa sa) a spus: „Să nu vă spun despre înțelepciunea și perfecțiunea a ceea ce a fost legiferat?” Așa că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) și-a prins limba cu mâna și apoi a spus: „Aveți grijă de asta și nu vorbiți despre ceea ce nu vă privește.” Muadh a întrebat: „Ne va trage la răspundere și pedepsi Allah pentru tot ceea ce spunem?”
Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Fie ca mamei tale să îi fie dor de tine!” iar aceasta nu este o rugă sau suplicație împotriva lui, ci este o expresie arabă de a-l avertiza cu privire la ceva ce el trebuia să aibă grijă sau ceva ce el trebuia să știe. Apoi a spus: „Și ceea ce îi face pe oameni să cadă în Foc cu fețele lor, este limba (cuvintele) necredinței, a bârfei, a înjurăturilor, calomniei, minciunii și altele similare.”