Se încadrează prosternarea sau plecăciunea ca salut în categoria shirk?

În primul rând: 

Prosternarea – precum și plecăciunea – este de două tipuri: 

1. Prosternarea ca act de adorare

Acest tip de prosternare este făcut pentru exprimarea umilinței, supunerii și adorării și nu poate fi făcut pentru nimeni în afară de Allah, slăvit și preaslăvit fie El. Cel care se prosternează în fața oricui în afară de Allah ca act de adorare a comis un act de shirk major.

2. Prosternarea ca salut

Aceasta este făcută ca salut, pentru a arăta respect și a onora persoana în fața căreia se face prosternarea. Acest tip de prosternare era permis în unele dintre legile revelate profeților dinaintea Islamului, însă apoi Islamul a interzis-o și a oprit-o. Prin urmare, cel care se prosternează în fața unei ființe create ca salut a făcut un act interzis, dar nu a căzut în shirk sau necredință. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus:

Prosternarea este de două tipuri: prosternarea ca adorare pură și prosternarea pentru onorare și respect. În ceea ce privește primul tip, acesta poate fi făcut numai pentru Allah.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (4/361) 

Și a spus: Musulmanii sunt unanim de acord că prosternarea în fața oricui în afară de Allah este interzisă.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (4/358) 

Și a spus:

Textele Sunnah și consensul ummei indică faptul că este interzis să te prosternezi în fața oricui în afară de Allah, potrivit legii aduse de Profetul nostru (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), fie ca salut, fie ca adorare, întrucât Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a interzis lui Mu‘aadh ibn Jabal să se prosterneze în fața sa atunci când a venit din Siria și s-a prosternat în fața lui ca salut. 

Sfârșitul citatului din Jaami‘ al-Masaa’il (1/25) 

Al-Qurtubi a spus:

În ceea ce privește această prosternare care este interzisă, sufiștii extremi și ignoranți au transformat-o într-un obicei în adunările lor (când încep dhikr-ul și nasheed-urile), precum și atunci când intră la shaykh-ii lor și cer iertare. Astfel, îl vezi pe unul dintre ei, atunci când este copleșit de extaz – după cum pretind ei – prosternându-se și punându-și fruntea la pământ, din cauza ignoranței sale, fie că se îndreaptă către qiblah sau nu, din ignoranța lui. Fie ca ei să piară! 

Sfârșitul citatului din Tafseer al-Qurtubi (1/294) 

În al doilea rând: 

În ceea ce privește opinia potrivit căreia prosternarea în fața oricărui lucru în afară de Allah este shirk în toate cazurile, deoarece prosternarea în sine este un act de adorare care nu poate fi îndreptat către nimeni în afară de Allah, aceasta este o opinie slabă. Acest lucru este indicat de următoarele: 

1.

Allah le-a poruncit îngerilor să se prosterneze în fața lui Adam; dacă simpla prosternare ar fi fost shirk, Allah nu le-ar fi poruncit să facă acest lucru. 

At-Tabari a spus: „apoi cădeți, prosternându-vă înaintea lui” [al-Hijr 15:29] – aceasta se referă la prosternarea ca salut și onoare, nu la prosternarea ca adorare. 

Ibn al-‘Arabi a spus: Umma este unanim de acord că prosternarea îngerilor în fața lui Adam nu a fost o prosternare ca adorare. 

Sfârșitul citatului din Ahkaam al-Qur’an (1/27) 

Ibn Hazm az-Zaahiri a spus: Nu există nicio divergență de opinie între musulmani că prosternarea lor în fața lui Allah, preaslăvit fie El, a fost o prosternare ca adorare, iar prosternarea lor în fața lui Adam a fost o prosternare ca salut și respect.

Sfârșitul citatului din al-Fasl fi’l-Milal wa’l-Ahwa’ wa’n-Nihal (2/129).

2.

Allah ne-a spus despre prosternarea lui Ya‘qoob și a fiilor săi în fața lui Yoosuf (pacea fie asupra sa). Dacă aceasta ar fi fost shirk, profeții lui Allah nu ar fi făcut-o. 

Nu putem spune că aceasta făcea parte din învățăturile religioase ale celor care au venit înaintea noastră, deoarece shirk nu a fost niciodată permis în învățăturile vreunuia dintre profeți, iar învățăturile și simbolurile Tawheed (afirmarea unicității lui Allah) nu s-au schimbat din vremea lui Adam până în vremea Profetului nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). 

At-Tabari a spus: Ibn Zayd a spus despre versetul „și au căzut înaintea lui prosternându-se” [Yoosuf 12:100]:

Aceasta a fost o prosternare ca onorare și respect, asemenea prosternării îngerilor în fața lui Adam ca onorare și respect; nu a fost o prosternare ca adorare. 

În ceea ce-l privește pe cel care a spus că prosternarea lor a fost un salut între ei, el a vrut să spună că era un obicei al lor și nu era un act de adorare reciprocă, iar ceea ce poate sprijini această opinie este faptul că acest obicei a continuat să fie practicat de oameni mult timp și nu era făcut ca adorare reciprocă. 

Sfârșitul citatului din Jaami‘ al-Bayaan (13/356) 

Ibn Katheer a spus:

Acest lucru era permis în legile și învățăturile lor: atunci când salutau un bătrân, se prosternau în fața lui. A rămas permis din vremea lui Adam până la învățăturile lui ‘Eesa (pacea fie asupra sa), însă acest lucru este interzis pentru această ummă, iar prosternarea este numai pentru Domnul, slăvit și preaslăvit fie El.

Sfârșitul citatului din Tafseer al-Qur’an al-‘Azeem (4/412) 

Al-Qaasimi a spus:

Nu poate exista nicio îndoială că aceasta nu a fost o prosternare ca adorare sau umilință; mai degrabă, a fost fără îndoială doar o prosternare de respect.

Sfârșitul citatului din Mahaasin at-Ta’weel (6/250) 

3.

Mu‘aadh s-a prosternat în fața Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) când s-a întors din Siria. Dacă aceasta ar fi fost shirk, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-ar fi explicat acest lucru, însă tot ce s-a întâmplat în această privință a fost că i-a explicat că nu era permis să se prosterneze în fața lui. 

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Abi Awfa a spus: când Mu‘aadh ibn Jabal a venit din Siria, s-a prosternat în fața Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Ce este aceasta, o, Mu‘aadh?” El a spus: Am mers în Siria și i-am văzut prosternându-se în fața arhiepiscopilor și patriarhilor lor și am vrut să fac aceasta pentru tine. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu face aceasta. Dacă i-aș porunci cuiva să se prosterneze în fața altcuiva în afară de Allah, le-aș porunci femeilor să se prosterneze în fața soților lor. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Muhammad, nicio femeie nu își poate îndeplini datoria față de Allah până când nu își îndeplinește datoria față de soțul ei.”

Narat de Ibn Maajah (1853); clasificat drept hasan de al-Albaani 

Shaykh al-Islam a spus: Este bine cunoscut faptul că el nu a spus: Dacă i-aș porunci cuiva să fie adorat.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (4/360) 

Adh-Dhahabi a spus:

Nu vezi că Sahaabah, datorită marii lor iubiri pentru Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), au spus: Nu ar trebui să ne prosternăm în fața ta? Iar el a spus nu. Dacă le-ar fi dat permisiunea, s-ar fi prosternat în fața lui ca onorare și respect, nu ca adorare, asemenea fraților lui Yoosuf (pacea fie asupra sa), care s-au prosternat în fața lui Yoosuf. 

Se poate spune ceva similar despre musulmanul care se prosternează în fața mormântului Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) din venerare și respect: prin aceasta nu comite un act de necredință; mai degrabă, păcătuiește. Prin urmare, trebuie să i se spună că acest lucru nu este permis, iar același lucru se aplică rugăciunii îndreptate către mormânt. 

Sfârșitul citatului din Mu‘jam ash-Shuyookh al-Kabeer (1/73). 

4.

Este dovedit în unele hadithuri că unele animale s-au prosternat în fața Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Dacă simpla prosternare ar fi constituit shirk, acest lucru nu s-ar fi întâmplat în cazul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). 

Shaykh al-Islam a spus:

Animalele se prosternau în fața Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), iar animalele nu adoră pe nimeni în afară de Allah; așadar, cum se poate spune că prosternarea în fața unui lucru implică adorarea lui?

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (4/360) 

5.

„Simpla prosternare” este una dintre hotărârile shar‘i care se pot schimba de la un set de legi la altul, spre deosebire de chestiunile Tawheed, care trebuie să fie statornicite în inimă; acestea sunt fixe și nu se schimbă. 

Shaykh al-Islam a spus:

În ceea ce privește umilința și devotamentul din inimă, recunoașterea stăpânirii și a servituții, acestea nu pot fi niciodată îndreptate către altcineva în afară de Allah singur, slăvit și preaslăvit fie El, iar dacă sunt îndreptate către altcineva în afară de El, sunt interzise și nevalabile. 

În ceea ce privește prosternarea, ea ține de legi și porunci, deoarece Allah, preaslăvit fie El, ne-a poruncit să ne prosternăm înaintea Lui. Dacă ne-ar fi poruncit să ne prosternăm în fața vreuneia dintre creaturile Sale în afară de El, ne-am fi prosternat în fața acelei ființe, în ascultare de Allah, slăvit și preaslăvit fie El, dacă El ar fi dorit să venerăm persoana în fața căreia ne-am fi prosternat. Dacă nu ne-ar fi impus prosternarea, aceasta nu ar fi fost deloc obligatorie. 

Prosternarea îngerilor în fața lui Adam a fost un act de adorare a lui Allah, în ascultare de El și ca mijloc de apropiere de El. Pentru Adam, ea a fost o onoare și un semn de respect. 

Prosternarea fraților lui Yoosuf în fața lui a fost o formă de salut. Nu vezi că, dacă Yoosuf s-ar fi prosternat în fața părinților săi ca salut, acest lucru nu ar fi fost makrooh (detestat).

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (4/360) 

6.

Diferențierea dintre prosternarea ca salut și prosternarea ca adorare este opinia majorității savanților din diferite madhhab-uri. 

Fakhr ad-Deen az-Zayla‘i a spus:

Ceea ce fac ei, sărutând pământul înaintea savanților, este haraam, iar cel care face aceasta și cel care o aprobă păcătuiesc, deoarece seamănă cu adorarea idolilor. 

As-Sadr ash-Shaheed a afirmat că el nu devine necredincios prin această prosternare, deoarece intenția lui prin aceasta este un salut.

Sfârșitul citatului din Tabyeen al-Haqaa’iq (6/25) 

Ibn Nujaym al-Hanafi a spus: Prosternarea în fața tiranilor constituie necredință dacă intenția este adorarea, dar nu și dacă intenția este un salut, potrivit opiniei majorității.

Sfârșitul citatului din al-Bahr ar-Raa’iq (5/134). 

An-Nawawi a spus:

Ceea ce fac mulți dintre cei ignoranți, prosternându-se înaintea shaykh-ilor, este cu siguranță haraam în toate cazurile, fie că se îndreaptă către qiblah sau nu și fie că intenția este prosternarea înaintea lui Allah, preaslăvit fie El, sau că este făcută din neatenție. În unele cazuri constituie necredință sau aproape constituie necredință. Fie ca Allah, Cel mai Generos, să ne ierte. 

Sfârșitul citatului din al-Majmoo‘ Sharh al-Muhadhdhab (4/69) 

Shihaab ad-Deen ar-Ramli a spus: 

Doar prosternarea înaintea shaykh-ilor nu înseamnă că venerarea shaykh-ului este asemenea venerării lui Allah, slăvit și preaslăvit fie El, în sensul că acesta este adorat. Ea constituie necredință numai dacă aceasta este intenția.

Sfârșitul citatului din Nihaayat al-Muhtaaj ila Sharh al- Minhaaj (1/122)

Ar-Ruhaybaani a spus:

Prosternarea în fața conducătorilor sau a celor morți cu intenția adorării constituie necredință, iar acest lucru este unanim acceptat de musulmani. Salutarea unei ființe umane prin prosternarea în fața ei este un păcat major grav.

Sfârșitul citatului din Mataalib Ooli an-Nuha (6/278) 

Ash-Shawkaani a spus:

Este esențial să clarificăm aceasta, observând că, dacă această prosternare este făcută cu intenția afirmării stăpânirii celui în fața căruia se prosternează, atunci, prosternându-se în acest fel, el i-a asociat un partener lui Allah, slăvit și preaslăvit fie El, și a afirmat că există un alt dumnezeu alături de El. 

Dar dacă intenția lui este doar să arate respect, așa cum se întâmplă adesea cu cei care intră la regi străini (nearabi), unde sărută pământul în venerarea regelui, aceasta nu constituie deloc necredință. Toți savanții sunt de acord că declararea unei anumite persoane drept necredincioasă este o chestiune foarte gravă și nu trebuie tratată cu ușurință. 

Sfârșitul citatului din as-Sayl al-Jaraar (4/580) 

Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem a spus:

Pleacăciunea în timpul salutului este haraam dacă intenția este salutarea persoanei. Dacă intenția este adorarea, atunci aceasta constituie necredință. 

Sfârșitul citatului din Fataawa wa Rasaa’il ash-Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem Aal ash-Shaykh (1/109) 

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ‘Abd al-Lateef a spus:

este bine cunoscut faptul că prosternarea ca act de adorare, bazată pe umilință, supunere și venerare exclusivă a lui Allah, face parte din Tawheed (afirmarea unicității lui Allah), la care au chemat toți Mesagerii. Dacă este îndreptată către altcineva în afară de Allah, atunci este shirk și atribuirea unor rivali lui Allah. 

Dar dacă o persoană se prosternează în fața tatălui său sau a unui savant și așa mai departe, iar intenția sa este să ofere un salut și să arate respect, atunci aceasta intră în categoria chestiunilor interzise care sunt mai puțin grave decât shirk. Dar dacă intenția este să arate supunere și umilință, atunci aceasta constituie shirk. 

Sfârșitul citatului din Nawaaqid al-Eemaan al-Qawliyyah wa’l-‘Amaliyyah (p. 278) 

A se vedea și răspunsul la întrebarea nr. 8492

 Iar Allah știe cel mai bine.