Săvârșirea unui păcat împreună cu prietenii intră sub denumirea săvârșirii păcatului în mod public?

S-a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i ofere pace) spunând: „Toți membrii ummah-ului meu vor fi în siguranță, cu excepția celor care săvârșesc păcatul în mod public, iar printre formele săvârșirii păcatului în mod public se numără ca un om să facă ceva noaptea, apoi dimineața, după ce Domnul său l-a acoperit, să spună: O, cutare, am făcut cutare și cutare noaptea trecută, în timp ce Domnul său îl acoperise întreaga noapte, dar dimineața el dezvăluie ceea ce Allah îi acoperise.” Relatat de al-Bukhari (6069) și Muslim (2990).

Al-Hafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus:

În ceea ce privește cuvintele „Toți membrii ummah-ului meu vor fi în siguranță [mu‘afa]”, cuvântul ‘afiyah [tradus aici prin „în siguranță”] înseamnă fie că Allah îl va ierta, fie că Allah îi va oferi siguranță și îi va proteja pe alții de el."(Fath al-Bari  10/486).

Cel care săvârșește păcatul în mod public este cel care nu încearcă să-și ascundă păcatul.

Ibn al-Athir (Allah să aibă milă de el) a spus: „Toți membrii ummah-ului meu vor fi în siguranță, cu excepția celor care săvârșesc păcatul în mod public” – aceasta se referă la cei care păcătuiesc în mod public, fără să încerce să ascundă aceasta, și dezvăluie ceea ce Allah le acoperise, astfel încât vorbesc deschis despre aceasta."(An-Nihayah fi Gharib al-Hadith  1/321).

Acest hadith are un sens general și nu se limitează la săvârșirea în mod public a faptelor considerate păcate majore. Prin urmare, trebuie înțeles în termeni generali, astfel încât interzice săvârșirea în mod public a păcatelor minore, așa cum interzice săvârșirea în mod public a păcatelor majore.

Întrucât săvârșirea păcatului în mod public poate include vorbirea despre acesta și informarea altora cu privire la el, include de asemenea săvârșirea faptelor păcătoase în fața altor oameni.

Shaykh Ibn ‘Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a spus:

„Toți membrii ummah-ului meu vor fi în siguranță (mu‘afa)” înseamnă că Allah, Slăvit și Preaînălțat fie El, i-a iertat.

„Cu excepția celor care săvârșesc păcatul în mod public” – cei care săvârșesc păcatul în mod public sunt cei care nu ascultă de Allah, Slăvit și Preaînălțat fie El, în mod public. Ei pot fi împărțiți în două categorii:

Prima categorie se referă la cel care săvârșește păcatul în mod public, făcând aceasta în fața altor oameni, în timp ce ei privesc. Fără îndoială, el nu este în siguranță, deoarece și-a atras necazuri asupra sa și le-a atras și asupra altor oameni [pentru că aceștia l-ar putea imita].

În ceea ce privește necazurile pe care și le-a atras asupra sa, aceasta se datorează faptului că și-a făcut rău atunci când nu a ascultat de Allah și de Mesagerul Său, iar oricine nu ascultă de Allah și de Mesagerul Său își face rău…

În ceea ce privește necazurile pe care le-a atras asupra altora, aceasta se datorează faptului că, dacă oamenii îl văd săvârșind păcatul, acea faptă va deveni neînsemnată în mintea lor și este posibil să facă la fel ca el.

Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i ofere pace) a spus: „Oricine introduce în Islam o practică rea va purta povara acelui păcat și o povară asemănătoare cu cea a celor care săvârșesc acel păcat până în Ziua Învierii.”

Aceasta este o formă de săvârșire a păcatului în mod public pe care Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i ofere pace) nu a menționat-o, deoarece chestiunea este clară.

Însă el a menționat un alt lucru, care poate să nu fie clar pentru unii oameni, spunând: „Printre formele săvârșirii păcatului în mod public se numără ca un om să săvârșească o faptă rea noaptea, iar Allah să o ascundă pentru el” – sau face aceasta în casa sa, iar Allah o ascunde pentru el și nu lasă pe nimeni să afle despre ea. Dacă s-ar căi pentru aceasta în taină, între el și Domnul său, ar fi mai bine pentru el, însă dacă se trezește dimineața, se amestecă printre oameni și spune: Am făcut cutare și cutare noaptea trecută, și am făcut cutare și cutare, și am făcut cutare și cutare, atunci nu va fi în siguranță, deoarece Allah l-a acoperit, dar dimineața el și-a expus faptele… Prin urmare, nu este unul dintre cei care vor fi în siguranță, pentru că este unul dintre cei care săvârșesc păcatul în mod public."(Sharh Riyadh as-Salihin, 3/16-17).

Dacă o persoană săvârșește un păcat împreună cu alții, precum tovarășii și prietenii săi, atunci poate intra fără îndoială sub denumirea săvârșirii păcatului în mod public dacă făptuitorul săvârșește acea faptă în mod public, fără să-i pese și fără să accepte acoperirea lui Allah, chiar dacă păcatul este ceva ce nu s-ar putea întâmpla decât împreună cu alte persoane, precum bârfa și răspândirea zvonurilor răuvoitoare.

Principiul islamic este că lucrurile trebuie judecate pe baza scopului și intenției aflate în spatele lor.

Aceasta deoarece Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i ofere pace) a spus: „Faptele sunt doar în funcție de intenții și fiecare om va avea doar ceea ce a intenționat.” Relatat de al-Bukhari (1) și Muslim (1907).

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: Ceea ce contează sunt scopurile și intențiile atunci când cineva spune sau face ceva, deoarece, dacă spunem un lucru și apoi spunem altceva, schimbând ordinea cuvintelor, dar sensul rămâne același, atunci ambele sunt supuse aceleiași hotărâri. Dacă cuvintele sunt asemănătoare, dar sensurile sunt diferite, atunci ele sunt supuse unor hotărâri diferite. Același lucru se aplică faptelor. Cel care reflectează în mod corespunzător asupra învățăturilor islamice va înțelege fără îndoială că ceea ce s-a spus mai sus este corect."(I‘lam al-Muwaqqi‘in  4/552).

Așadar, dacă făptuitorul nu a intenționat să-și arate nepăsarea și lipsa de grijă prin săvârșirea păcatului în fața oamenilor și nu a intenționat să manifeste îndrăzneală prin păcătuirea în mod public – ci a fost o greșeală pe care a făcut-o atunci când se afla printre prietenii săi – atunci ceea ce pare să fie cazul este că aceasta nu intră sub denumirea săvârșirii păcatului în mod public, fapt pentru care făptuitorul ar fi lipsit de siguranță și iertare, deoarece nu a făcut aceasta în mod deliberat.

Și Allah știe cel mai bine.