Săvârșirea faptelor bune atunci când cineva este nepăsător față de rugăciune

Neglijența în îndeplinirea rugăciunilor este un păcat mare și un semn de extremă nepăsare, deoarece rugăciunea  este cel mai important stâlp al Islamului după Shahaadatayn (cele două mărturii ale credinței). Allah îi avertizează pe cei care tratează cu ușurință chestiunea rugăciunii și nu se roagă la timp, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„Apoi, după ei, au venit urmași care au abandonat As-Salaat (rugăciunile) [adică și-au lăsat Salaat-ul (rugăciunile) să se piardă, fie neîndeplinindu-le, fie neîndeplinindu-le în mod perfect sau neîndeplinindu-le la timpul lor fixat] și au urmat poftele. Așadar, vor fi aruncați în Iad.

Cu excepția celor care se căiesc, cred (în Unicitatea lui Allah și în Mesagerul Său Muhammad) și săvârșesc fapte bune. Aceștia vor intra în Paradis și nu li se va face nicio nedreptate”

[Maryam 19:59, 60] 

Un număr de savanți au fost de părere că cel care pierde o singură rugăciune și o întârzie până când timpul ei se termină, fără scuză, este un necredincios. Prin urmare, trebuie să te căiești înaintea lui Allah pentru acest păcat mare și să te rogi regulat la timp, precum și să faci multe rugăciuni naafil, în speranța că Allah te va ierta și îți va accepta faptele bune. 

În Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (Fatwas of the Standing Committee), 6/50, se spune: 

Întrebare: 

Acum patru ani am plecat într-o călătorie de plăcere. În timpul acestei călătorii am pierdut o rugăciune – fie Zuhr, fie ‘Asr, nu-mi mai amintesc acum – deoarece am fost nepăsător și leneș. Acum regret păcatul pe care l-am comis și Îi cer lui Allah să mă ierte pentru fiecare păcat. Ce trebuie să fac și există vreo ispășire? 

Comitetul Permanent a răspuns: 

Trebuie să te căiești sincer înaintea lui Allah, dar nu trebuie să recuperezi rugăciunea pe care ai pierdut-o, deoarece abandonarea deliberată a unei rugăciuni obligatorii este kufr major [necredință], după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; cel care abandonează rugăciunea este un necredincios.” Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Între om și kufr și shirk se află abandonarea rugăciunii.” Relatat de Muslim în Saheeh-ul său. Nu există nicio ispășire pentru aceasta în afară de căința sinceră. 

În al doilea rând: 

Faptele bune ale unui necredincios nu-i sunt de folos înaintea lui Allah decât dacă devine musulman; apoi faptele sale bune îi vor fi de folos și răsplata lor îi va fi consemnată, după cum se afirmă clar în al-Saheehayn, unde se relatează că Hakeem ibn Hizaam (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus:

Am spus: „O, Mesager al lui Allah, există anumite lucruri pe care obișnuiam să le fac ca acte de adorare în timpul Jaahiliyyah, precum oferirea de caritate, eliberarea sclavilor și menținerea legăturilor de rudenie. Voi primi vreo răsplată pentru acestea?” Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Te-ai convertit la Islam cu binele pe care îl făcuseși înainte.” Relatat de al-Bukhaari, 1436; Muslim, 123. 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Ibn Battaal și alți savanți au fost de părere că sensul aparent al acestui hadeeth indică faptul că, dacă un necredincios se convertește la Islam și moare în Islam, va fi răsplătit pentru faptele bune pe care le-a săvârșit pe când era încă necredincios. Ei au citat ca dovadă hadeeth-ul lui Abu Sa’eed al-Khudri (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când un necredincios intră în Islam și devine un bun musulman, Allah îi consemnează toate faptele bune pe care le-a făcut anterior și șterge prin acestea între zece și șapte sute de fapte rele asemenea lor, iar fiecare faptă rea va conta doar ca una, dacă Allah nu îl iartă.” A fost menționat de al-Daaraqutni în Ghareeb Hadeeth Maalik și relatat de la el prin nouă isnaads, în toate afirmându-se că, dacă un necredincios devine un bun musulman, fiecare faptă bună pe care a săvârșit-o pe când era încă mushrik îi va fi consemnată. 

Ibn Battaal (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, după menționarea hadeeth-ului: Allah își poate revărsa harul asupra robilor Săi atât cât voiește și nimeni nu Îl poate întreba pentru aceasta. Aceasta este asemenea celor spuse de Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) lui Hakeem ibn Hizaam (fie ca Allah să fie mulțumit de el): „Te-ai convertit la Islam cu binele pe care îl făcuseși înainte.” Și Allah știe cel mai bine. 

În ceea ce privește cuvintele fuqahaa’: „Adorarea unui necredincios nu este valabilă și, dacă intră în Islam, ea nu va conta”, ceea ce au vrut să spună este că ea nu este supusă hotărârilor shar’i în această lume și că, în momentul săvârșirii ei, nu există așteptarea unei răsplăți în Viața de Apoi; însă, dacă cineva susține că, dacă devine musulman, nu va fi răsplătit pentru faptele sale bune în Viața de Apoi, această opinie trebuie respinsă prin referire la această Sunnah saheeh.  

Și Allah știe cel mai bine.