Sacrificarea islamică

Aceasta este metoda sacrificării așa cum a fost relatată în Sunnah profetică; ea include atât aspecte obligatorii, cât și aspecte recomandate.

În primul rând: Sacrificatorul trebuie să fie musulman sau o persoană dintre oamenii Cărții - cei care urmează religia iudaismului sau creștinismului - (iar aceasta este obligatoriu).

Nu contează dacă sacrificatorul este adult, copil care înțelege sau femeie.

Se afirmă în "Al-Mughni by Ibn Al-Mundhir: Există un consens al savanților ale căror opinii le păstrăm că sacrificarea de către o femeie sau un copil este permisă.

S-a relatat că o sclavă care îi aparținea lui Ka`b ibn Malik obișnuia să pască niște oi la Sala. Odată, una dintre oile ei a fost rănită, iar ea a ajuns la ea (înainte să moară) și a sacrificat-o cu o piatră. Când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat despre aceasta, el a spus: (Mâncați-o). Al-Bukhari și Muslim." Sfârșitul citatului din Al-Mughni (13/311).

În al doilea rând: Orientarea animalului în direcția Qiblah în momentul sacrificării (aceasta este recomandat).

Se menționează în "The Fiqh Encyclopedia", atunci când se vorbește despre regulile de conduită ale sacrificării, că sacrificatorul trebuie să fie orientat către Qiblah, iar animalul trebuie îndreptat către Qiblah prin gâtul său, nu prin față, deoarece aceasta este direcția dorită în actele de ascultare față de Allah, Cel Preaînalt; și deoarece Ibn `Umar (Allah să fie mulțumit de amândoi) nu agrea consumarea unui animal care nu fusese sacrificat cu fața către Qiblah, iar niciunul dintre companioni nu i s-a opus, aceasta fiind și opinia lui Ibn Sirin și Jabir ibn Zayd." Sfârșitul citatului din Kuwaiti Fiqh Encyclopedia (21/196).

În al treilea rând: Bunătatea față de animal în momentul sacrificării (iar aceasta include atât bunătatea obligatorie, cât și pe cea recomandată).

Aceasta presupune să se facă tot ceea ce poate ușura situația animalului în momentul sacrificării, fără a-l înspăimânta, ascunzând cuțitul astfel încât să nu-l vadă decât în momentul sacrificării, asigurându-se că sacrificarea este făcută cu un instrument ascuțit și că acesta este aplicat pe locul sacrificării cu forță și viteză; deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: "Allah a prescris perfecțiunea în toate lucrurile. Așadar, dacă ucideți, ucideți bine; iar dacă sacrificați, sacrificați bine. Fiecare dintre voi să-și ascută lama și să cruțe suferința animalului pe care îl sacrifică". Relatat de Muslim (1955).

Ibn Rajab Al-Hanbali (Allah să aibă milă de el) a spus: "Acest Hadith indică obligația perfecțiunii în toate acțiunile, însă perfecțiunea fiecărui lucru este în funcție de natura sa..".

Apoi a spus: "Iar perfecțiunea în uciderea oamenilor și animalelor a căror ucidere este permisă constă în a lua viața în cel mai rapid, mai ușor și mai puțin dureros mod, fără tortură inutilă, deoarece aceasta este durere fără nevoie." Sfârșitul citatului din "Jami` Al-`Ulum wal-Hikam" (1/428).

Vă rugăm să consultați și: "Ash-Sharh Al-Mumti`" (15/91) și cele ce urmează.

În al patrulea rând: Rostirea numelui lui Allah asupra lui (aceasta este obligatoriu).

Allah spune (traducerea sensului): Așadar, mâncați din ceea asupra căruia a fost pomenit numele lui Allah, dacă sunteți credincioși în versetele Sale (Al-An`am: 118), și cuvintele Sale (traducerea sensului): Și nu mâncați din ceea asupra căruia nu a fost pomenit numele lui Allah, căci aceasta este cu adevărat neascultare fățișă (Al-An`am: 121). Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: "Folosiți orice face sângele să curgă și mâncați animalele dacă numele lui Allah a fost pomenit înainte de sacrificarea lor." Relatat de grup, iar formularea îi aparține lui Al-Bukhari.

Este necesar ca pomenirea numelui lui Allah să aibă loc la momentul intenționat al sacrificării, deoarece, dacă există o întârziere semnificativă între aceasta și sacrificare, nu ar fi suficientă; după cum El, Cel Preaînalt, spune (traducerea sensului): Așadar, mâncați din ceea asupra căruia a fost pomenit numele lui Allah (Al-An`am 18), iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spune: "dacă numele lui Allah a fost pomenit înainte de sacrificarea lor"; cuvântul (asupra lui) indică prezența sa și faptul că pomenirea trebuie să aibă loc în momentul actului, iar deoarece pomenirea este o condiție a actului, asocierea ei cu acesta este luată în considerare pentru a valida atribuirea ei actului.

Este necesar să se pronunțe (articuleze) Basmalah, cu excepția cazului în care persoana nu poate vorbi, caz în care este suficient un gest.

În al cincilea rând: Sângele trebuie să curgă (aceasta este obligatoriu).

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: "Folosiți orice face sângele să curgă și mâncați animalele dacă numele lui Allah a fost pomenit înainte de sacrificarea lor." Este necesar ca sângele să curgă din gât, de la partea sa inferioară până la fălci, tăind cele două vene jugulare, care sunt vene groase ce înconjoară traheea; în mod ideal, ar trebui tăiate și traheea - calea aerului - și esofagul - calea alimentelor și băuturii -, pentru a îndepărta substanța vieții animalului, care este sângele, precum și căile sale, care sunt traheea și esofagul.

Juriștii au avut opinii diferite cu privire la ceea ce este suficient să fie tăiat în timpul sacrificării, după cum urmează:

Hanafiții consideră că este obligatoriu să fie tăiate traheea, esofagul și una dintre venele jugulare.

Malikiții consideră că este obligatoriu să fie tăiate traheea și venele jugulare.

Șafi’iții și hanbaliții consideră că este obligatoriu să fie tăiate traheea și esofagul.

Opinia preponderentă este că tăierea venelor jugulare este suficientă pentru ca sacrificarea să fie permisă, indiferent dacă traheea și esofagul sunt tăiate sau nu.

Ibn Qudamah (Allah să aibă milă de el) a spus: "Dacă sunt tăiate doar venele jugulare, aceasta ar trebui să fie suficient; pe baza Hadithului și a sensului. Și este preferabil să fie tăiate toate; deoarece aceasta provoacă mai rapid moartea animalului, este mai eficientă în scurgerea sângelui și curăță carnea de el." Sfârșitul citatului din "Al-Kafi Fi Fiqh Al-Imam Ahmad" (1/550).

Sheikh Ibn `Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a spus: "Prin urmare, opinia corectă este că, dacă sunt tăiate venele jugulare, sacrificarea este permisă, chiar dacă traheea și esofagul nu sunt tăiate." Sfârșitul citatului din "Ash-Sharh Al-Mumti` `ala Zad Al-Mustaqni`" (7/448).

Dacă animalul nu se află sub control, cum ar fi atunci când este rătăcit sau a căzut într-o fântână ori într-o peșteră etc., este suficient să se provoace curgerea sângelui din orice parte a corpului său și este preferabil să se urmărească ceea ce i-ar pune capăt vieții mai repede; deoarece aceasta este mai ușoară pentru animal și mai puțin dureroasă. În Sahihain, în Hadithul lui Rafi` ibn Khadij (Allah să fie mulțumit de el): Ei se aflau împreună cu Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) într-o expediție militară și au obținut cămile și oi, iar o cămilă a fugit, astfel că un om a împușcat-o și a imobilizat-o, iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: "Aceste cămile sunt asemenea animalelor sălbatice. Dacă vreunul dintre voi este copleșit de una dintre ele, atunci faceți aceasta."

În al șaselea rând: Diferențierea metodei de sacrificare între cămile și celelalte animale.

În ceea ce privește metoda și forma sacrificării: Sunnah este diferențierea metodei de sacrificare între cămile, oi și vite.

În cazul cămilelor: Sunnah este ca sacrificarea să fie făcută prin înjunghierea cămilei în partea inferioară a gâtului, în direcția pieptului, în adâncitura dintre piept și baza gâtului, iar aceasta trebuie sacrificată în picioare, cu piciorul stâng legat, după cum spune Allah (traducerea sensului): Apoi pomeniți numele lui Allah asupra lor [în timp ce stau aliniate pentru sacrificiu] (Al-Hajj: 36). Ibn `Abbas (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Stând pe trei picioare, cu piciorul stâng legat. Și de la Jabir ibn `Abdullah (Allah să fie mulțumit de el): "Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și companionii săi obișnuiau să sacrifice cămilele de sacrificiu cu piciorul stâng legat, stând pe celelalte picioare". Relatat de Abu Dawud (1767).

În ceea ce privește vitele și oile, acestea trebuie sacrificate culcate pe o parte, iar sacrificatorul își pune piciorul pe partea gâtului lor pentru a le controla; după cum Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el) a relatat: "Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a sacrificat doi berbeci cu coarne, iar eu l-am văzut punându-și piciorul pe părțile lor laterale, pomenind numele lui Allah și spunând Allahu Akbar, și i-a sacrificat cu mâna sa (proprie)". Relatat de Al-Bukhari (5238).

În ceea ce privește puii, nu cunoaștem nicio Sunnah specifică referitoare la modul în care trebuie sacrificați.

Modul valid de sacrificare este ca acesta (puiul) să fie sacrificat de un musulman sau de o persoană dintre oamenii Cărții, să fie pomenit numele lui Allah asupra lui și sângele să fie scurs după cum s-a explicat anterior.

Rezumat din cartea (Rulings on Sacrifice and Slaughter by Sheikh Ibn `Uthaymin/with adaptation), iar adăugirile sunt confirmate în locurile lor.

Și Allah știe cel mai bine.