S-a pocăit pentru furt, dar nu poate restitui bunurile furate

În primul rând: Trebuie să înțelegi că mila lui Allah este mai mare decât își poate imagina oricine. Allah spune (interpretarea sensului): 

„... și Mila Mea cuprinde toate lucrurile.”

[al-A’raf 7:156] 

S-a relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah are o sută de trepte ale milei, dintre care a trimis una printre djinni, oameni, animale și vietăți, prin care acestea manifestă compasiune și milă unele față de altele, iar animalul sălbatic manifestă compasiune față de puii săi. Însă Allah a păstrat nouăzeci și nouă de trepte ale milei, prin care va avea milă de robii Săi în Ziua Învierii.” Relatat de Muslim, 2752. 

O persoană s-a pocăit după ce ucisese o sută de suflete, după cum s-a relatat în hadeethul saheeh (relatarea autentică) de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) (relatat de Muslim, 2766), iar furtul nu este mai grav decât uciderea. Așadar, felicitări pentru pocăința ta și întoarcerea ta către Allah. 

În al doilea rând: Savanții au afirmat că există trei condiții ale pocăinței: renunțarea la păcat, regretarea trecutului și hotărârea de a nu reveni la el. 

Trebuie să înțelegi că drepturile sunt de două feluri: drepturile lui Allah și drepturile celorlalți oameni. Drepturile lui Allah sunt înlăturate atunci când cineva se pocăiește, cu excepția obligațiilor financiare precum zakah (dania obligatorie pentru săraci), kaffarah (ispășirea) și jurămintele – conform opiniei corecte. 

Vezi Rawdat al-Talibeen, 11/246; Kashshaf al-Qina’, 2/257. 

În ceea ce privește drepturile celorlalți oameni, savanții au adăugat o a patra condiție a pocăinței, și anume ca drepturile oamenilor să le fie restituite și că pocăința nu este suficientă pentru a anula vreunul dintre drepturile datorate altora; mai degrabă, drepturile celui căruia i s-a făcut o nedreptate trebuie restituite. 

Acest lucru a fost menționat de Ibn Qudamah, al-Nawawi, Ibn al-Qayyim, Ibn Hajar și alții. Vezi: al-Mughni, 14/193; Rawdat al-Talibeen, 11/245-246; Madarij al-Salikeen, 1/396; Fath al-Bari, 11/104. 

În al treilea rând:  Ceea ce menționezi despre faptul că nu poți restitui banii nu este o justificare pentru a trata această chestiune cu ușurință. Încearcă să strângi banii din surse halal (permise), precum cadouri, muncă acceptabilă din punct de vedere islamic și altele asemenea. Allah te va ajuta în acest lucru dacă știe că ești sinceră, după cum spune (interpretarea sensului): 

„Iar celui care se teme de Allah și își îndeplinește datoria față de El, El îi va face o ieșire (din orice dificultate).

Și îi va dărui cele necesare din surse la care nici nu s-ar fi putut gândi.”

[al-Talaq 65:2-3] 

Apoi dă acești bani proprietarului lor de drept și spune-i deschis, dacă acest lucru nu va provoca jenă sau consecințe dăunătoare; dacă sinceritatea va provoca prea multă jenă, atunci îi poți da banii într-un mod care să nu provoace nicio problemă între voi. Vezi întrebarea nr. 45016. 

Dacă nu poți restitui banii deoarece suma este prea mare și nu ți-o permiți, atunci le poți cere proprietarilor să te ierte. Cere ajutorul lui Allah în acest lucru și pune-ți încrederea în El. 

„Iar celui care se încrede în Allah, El îi este de ajuns.”

[al-Talaq 65:3] 

Dacă nici acest lucru nu îl poți face, deoarece, de exemplu, nu știi cine este proprietarul, atunci sperăm că Allah te va ierta. 

Al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă păcatul are legătură cu obligații financiare, precum neplata zakah, însușirea forțată a bunurilor și crimele împotriva averilor oamenilor, atunci, pe lângă aceasta (pocăință), obligația trebuie de asemenea îndeplinită, precum plata zakah, restituirea averilor oamenilor dacă acestea încă există sau plata echivalentului lor în caz contrar, ori cererea către persoana căreia îi sunt datorate să îl elibereze de datorie. Dacă persoana a murit, atunci acestea trebuie date moștenitorului său; dacă nu are moștenitor sau acesta nu poate fi găsit, atunci chestiunea trebuie înaintată unui qadi (judecător) cu un caracter bun.  

Dacă acest lucru nu este posibil, atunci acestea trebuie date ca pomană săracilor, cu intenția de a le restitui de asemenea dacă îl (pe cel care le-a luat) găsește; dacă este sărac, atunci trebuie să aibă intenția de a le restitui dacă va putea. Dacă moare înainte de a le putea restitui, atunci există speranța că Allah îl va ierta prin harul Său. 

Rawdat al-Talibeen, 11/246. 

Iar Allah este Sursa puterii.