S-a pocăit pentru că nu se ruga și nu plătea zakah; trebuie să recupereze aceste acte?

În primul rând: 

Îl lăudăm pe Allah pentru că v-a binecuvântat cu călăuzire și v-a făcut capabil să vă pocăiți sincer de starea de neajunsuri și neglijență în care v-ați aflat. Îi cerem lui Allah să-Și desăvârșească binecuvântarea asupra voastră și să vă facă statornic în aderarea la calea cea dreaptă. 

În ceea ce privește recuperarea actelor de adorare pe care nu le-ați efectuat, precum rugăciunea și postul, există două opinii ale învățaților. Unii dintre învățați consideră că este obligatoriu să fie recuperate; aceasta este opinia majorității. 

Unii învățați nu consideră că cel care nu s-a rugat este obligat să recupereze rugăciunile pe care le-a pierdut, pe baza opiniei că era necredincios (în perioada în care nu se ruga), astfel încât, atunci când se pocăiește, el devine de fapt musulman, iar acest lucru șterge toate păcatele anterioare. 

Alți învățați nu consideră că cel care a omis în mod deliberat să se roage trebuie să recupereze acele rugăciuni, indiferent dacă se spune că era necredincios în acel moment sau nu, deoarece textul vorbește doar despre cel care este scuzat pentru că a adormit și a pierdut rugăciunea sau a uitat-o. 

Opinia corectă cu privire la cel care nu postește sau nu se roagă fără scuză este că nu trebuie să recupereze ceea ce nu a făcut; mai degrabă, ceea ce trebuie să facă este să se pocăiască și, de acum înainte, să se roage și să postească în mod regulat. Este mustahabb pentru el să efectueze multe acte de adorare naafil (supraerogatorii), posturi și rugăciuni, în speranța că Allah îi va accepta pocăința. 

A-i cere celui care s-a pocăit să recupereze ceea ce a pierdut face foarte dificilă pocăința și îi îndepărtează pe oameni de ea. Însă cel care se pocăiește trebuie să facă multe fapte bune, deoarece Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Și, într-adevăr, Eu sunt Iertător pentru cel care se pocăiește, crede (în Unicitatea Mea și nu Îmi asociază pe nimeni în adorare) și săvârșește fapte bune drepte, apoi rămâne statornic în împlinirea lor (până la moartea sa)” [Ta-Ha 20:82]. 

A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 91411  

În al doilea rând: 

Dacă stabilim că cel care nu se roagă este necredincios, atunci, în cazul celui care nu plătește zakah și nu se roagă, trebuie să se aplice una dintre următoarele situații: 

1.Fie a încetat să se roage înainte ca zakah să devină datorată de el. În acest caz, dacă se pocăiește pentru că nu s-a rugat, nu trebuie să recupereze zakah pe care nu a plătit-o, deoarece una dintre condițiile obligativității zakah este ca persoana să fie musulmană, însă această persoană nu era musulmană în momentul în care zakah a devenit datorată de ea, astfel încât nu trebuie să o recupereze;

2.Fie a încetat să se roage după ce zakah a devenit datorată de el. În acest caz, există o diferență de opinie între învățați (Allah să aibă milă de ei) cu privire la faptul dacă este obligat să o recupereze după pocăință sau nu. 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus:

Dacă a apostaziat înainte să fi trecut un an, iar anul [pentru plata zakah] s-a încheiat în timp ce el era încă apostat, atunci nu trebuie să plătească zakah, deoarece faptul de a fi musulman este una dintre condițiile obligativității zakah. Faptul că nu a fost musulman într-o parte a anului înseamnă că zakah este anulată, deoarece faptul de a fi musulman este una dintre condițiile obligativității zakah, împreună cu posesia și nisaab (pragul minim). Dacă revine la Islam înainte ca anul să se încheie, anul (pentru zakah) începe din nou, din motivele pe care le-am menționat. Ahmad a spus: Dacă un apostat devine din nou musulman și a trecut un an de când averea sa a intrat în posesia lui, atunci averea îi aparține, iar el nu trebuie să plătească zakah până când nu trece un an complet după ce a devenit din nou musulman, deoarece nu i s-a cerut să plătească zakah (când nu era musulman). 

Dar dacă a apostaziat după ce a trecut un an, zakah nu este anulată în cazul său. Aceasta este opinia lui ash-Shaafa‘i. Abu Haneefah a spus: Este anulată, deoarece una dintre condițiile zakah este intenția (niyyah) de a o plăti. Prin urmare, este anulată în cazul apostaziei, la fel cum este anulată și rugăciunea. 

Noi spunem că aceasta este o obligație legată de avere, astfel încât nu este anulată în cazul apostaziei, la fel cum datoriile nu sunt anulate.

Citat încheiat din al-Mughni (2/348-349) 

În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (23/234-235) se spune:

În ceea ce îl privește pe apostat, dacă a apostaziat după ce a trecut un an de când averea sa a atins nisaab (pragul minim), atunci zakah nu este anulată, potrivit șaafi‘iților și hanbaliților, deoarece este ceva datorat din avere și, prin urmare, nu este anulată în cazul apostaziei, la fel cum datoriile nu sunt anulate. Conducătorul trebuie să o ia din averea sa, la fel cum zakah este luată de la musulmanul care refuză să o plătească. Apoi, dacă devine din nou musulman după aceea, nu trebuie să plătească din nou zakah. 

Hanafiții sunt de părere că, în cazul apostaziei, zakah asupra averii deținute de apostat înainte de apostazia sa este anulată, deoarece una dintre condițiile sale este ca persoana să aibă intenția (niyyah) de a plăti zakah în momentul plății ei. Intenția este un act de adorare, însă el este necredincios, astfel încât aceasta nu este luată în considerare; prin urmare, este anulată în cazul apostaziei, la fel cum este anulată și rugăciunea; acest lucru se aplică și zakah asupra recoltelor pământului. 

Dar dacă a apostaziat înainte să fi trecut un an de când averea sa a atins nisaab (pragul minim), atunci nu s-a stabilit că este obligat să o plătească, potrivit majorității hanafiților și hanbaliților; aceasta este, de asemenea, una dintre opiniile șaafi‘iților. Citat încheiat. 

Pe scurt, în ceea ce privește zakah: 

Dacă nu a plătit o parte din ea în perioada în care încă se ruga, iar singurul motiv a fost lenea sau zgârcenia, atunci trebuie să plătească ceea ce nu a plătit din zakah în acel moment. Datoria față de Allah este mai vrednică să fie achitată. 

Dar dacă nu a plătit zakah în aceeași perioadă în care nu s-a rugat, atunci trebuie să se pocăiască lui Allah pentru aceasta, să renunțe la această neglijență și să înceapă să facă fapte bune, în speranța că Allah îl va ierta și va șterge ceea ce a făcut în trecut. Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Spune-le celor care nu au crezut: dacă încetează (necredința), li se va ierta ceea ce a trecut. Dar dacă se întorc (la ea), atunci exemplele celor (pedepsiți) înaintea lor au trecut deja (ca avertisment)” [al-Anfaal 8:38].

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui ‘Amr ibn al-‘Aas (Allah să fie mulțumit de el), când acesta i-a jurat credință și s-a angajat să urmeze Islamul: „Nu știi că Islamul șterge tot ceea ce a fost înaintea lui?” 

Toate acestea se aplică dacă a încetat complet să se roage. Dar dacă obișnuia să se roage uneori și alteori nu se ruga, atunci am afirmat anterior pe site-ul nostru că susținem opinia conform căreia, în acest caz, el nu trebuie considerat necredincios; întrucât nu era necredincios, este cu siguranță obligat să plătească ceea ce nu a plătit din zakah, deoarece aceasta este o datorie pe care o are, iar această obligație nu poate fi îndeplinită decât prin plata ei. 

Aceasta se aplică dacă știe că deținea avere care atingea nisaab în acel moment și că trecuse un an (hijri) de la dobândirea ei, dar nu plătise zakah pentru aceasta. Dar dacă nu avea nicio avere, sau avea avere dar aceasta nu atingea nisaab, sau atingea nisaab dar nu trecuse un an de atunci, atunci nu este obligat să plătească zakah pentru nimic din aceasta. 

Un caz similar este atunci când nu este sigur dacă deținea averea sau dacă aceasta atingea nisaab; principiul de bază este că nu datorează nimic. 

În ceea ce privește rugăciunea, există o diferență considerabilă de opinie între învățați în cazuri precum acesta. Opinia majorității este, de asemenea, că trebuie să recupereze ceea ce a pierdut și, fără îndoială, aceasta este mai prudentă și mai probabil să fie calea sigură. 

Îi cerem lui Allah să ne ajute pe noi și pe voi să Îl ascultăm și să ne protejeze de relele propriilor noastre suflete, căci El este Darnic și Prea Generos. 

Următoarele sunt câteva răspunsuri referitoare la încurajarea de a efectua rugăciunile și de a avea răbdare în acest sens. Vă rugăm să vedeți întrebările nr. 99139 și 47123 

Și Allah știe cel mai bine.