S-a căsătorit în secret și a rămas însărcinată, apoi părinții ei au forțat-o să se căsătorească cu băiatul ales de ei
Întrebare
„(O fată s-a logodit cu un băiat) După logodnă au început să vorbească la telefon de câteva ori Fetei a început să-i displacă băiatul I-a spus băiatului: Nu te plac, haide să rupem logodna; băiatul a spus: Nu le pot spune părinților mei, spune-le tu părinților tăi Fata le-a spus părinților ei, dar aceștia nu au ascultat-o Le-a cerut mătușilor ei să o ajute să scape de acest băiat Apoi fata a găsit pe cineva la universitate și a simțit că ar trebui să-l aibă ca partener de viață, dar nimeni nu o ajuta, așa că băiatul de la universitate s-a căsătorit cu verișoara lui Nu a reușit să se înțeleagă cu soția lui și s-a întors la fata logodită, spunând: Nu pot trăi fără tine Fata le-a cerut din nou ajutorul membrilor familiei, întrucât nu era căsătorită, ci doar logodită, dar familia a spus: Nu putem face asta, deoarece băiatul cu care fata era logodită era din familia apropiată Atunci ea a decis să acționeze singură și a încheiat nikah într-o moschee locală, cu trei martori; martorii erau prietenii lor de la facultate iar fata spune că un văr din partea tatălui ei era la telefon ca martor și că o persoană care era verișorul mamei ei se afla în moschee, dar a spus: Nu voi semna nikah-ul, deoarece voi avea probleme, iar dacă spuneți că am fost acolo, voi nega. Bine, nikah-ul fusese încheiat, iar băiatul cu care făcuse nikah a spus: Nu ne vom întâlni fizic până când nu te voi duce acasă la mine. Dar după câteva luni s-au întâlnit fizic, iar pe de altă parte părinții au stabilit o dată și au început pregătirile pentru nuntă Din nou fata s-a dus la mătușa ei și a implorat-o să oprească totul: M-am căsătorit și sunt și însărcinată. Mătușa i-a spus tatălui și mamei că fata a făcut nikah și că este și însărcinată Părinții s-au dus la fiica lor, au fost foarte furioși, au bătut-o și au întrebat-o dacă este adevărat Fata a spus: Nu am făcut-o, deoarece părinții au spus că o vor pedepsi foarte aspru. Apoi părinții s-au dus la băiatul cu care ea făcuse nikah-ul ascuns, pentru a-l întreba dacă este adevărat Fata l-a sunat și i-a spus să nege Așadar nunta a avut loc când ea era însărcinată în cinci săptămâni Când s-a căsătorit cu băiatul cu care era logodită A spus că nu-l lăsa să o atingă, așa că el le-a spus părinților că nu-l lasă să o atingă Acum s-au dus la părinții fetei pentru a le spune să-i permită, dar, oricum, acest lucru a ajuns la cunoștința mea Am început să vorbesc cu fata și i-am spus că o voi ajuta întrebându-i pe învățați, inshaAllah Și voi găsi calea corectă Țin legătura cu fata din acea zi, dar lucrurile scapă de sub control Nimeni nu știe că este căsătorită și însărcinată O forțează să înceapă o relație cu a doua persoană, lucru despre care ea spune că nu-l poate face, deoarece acum este în a patra lună Acum întrebarea este: este valabil primul ei nikah fără tutore și ce se întâmplă cu al doilea, deoarece era însărcinată Îi pare foarte rău I-am spus să facă tauba și, de acum înainte, să facă ceea ce este corect, InshaAllah. Fata trăiește ascunzându-și sarcina, dar aceasta va deveni în curând evidentă. Vă rog să răspundeți curând, deoarece în fiecare zi trăiește acolo cu al doilea băiat, iar acest lucru este greșit dacă am dreptate VĂ ROG SĂ O ÎNDRUMAȚI De la logodnă până astăzi, totul s-a întâmplat în doi ani."
Răspuns
Această problemă are două aspecte: fiqh și social/psihologic.
În ceea ce privește aspectul fiqh, există mai multe chestiuni:
1.
Verdictul privind căsătoria fără wali (tutore) și verdictul privind copilul născut ca urmare a acesteia.
Căsătoria unei femei fără wali este o căsătorie invalidă potrivit majorității învățaților, cu excepția lui Abu Haneefah (Allah să aibă milă de el).
Dovezile citate de majoritate pentru susținerea acestei opinii sunt următoarele:
Hadith-ul lui ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Orice femeie care se căsătorește fără permisiunea tutorilor ei, căsătoria ei este invalidă” – a spus aceasta de trei ori – „dar dacă el consumă căsătoria cu ea, atunci ea are dreptul la mahr (dota) datorită intimității pe care a avut-o cu ea. Apoi, dacă se află în dezacord, conducătorul este tutorele celei care nu are tutore.”
Narat de Abu Dawood (2083) și at-Tirmidhi (1102). Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel, 6/243
Hadith-ul lui Abu Moosa al-Ash‘ari (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căruia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există căsătorie decât cu un tutore.”
Narat de Abu Dawood (2085) și at-Tirmidhi (1101). Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel, 6/235
Dar copilul născut ca urmare a acestei căsătorii invalide trebuie atribuit tatălui său, deoarece este o căsătorie ambiguă.
Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a spus:
Contractul de căsătorie încheiat fără prezența unui tutore este un contract de căsătorie invalid potrivit opiniei corecte, care este opinia majorității învățaților. Femeia nu are dreptul să încheie singură contractul de căsătorie în numele ei. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există căsătorie decât cu un tutore.” Și el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nicio femeie nu se poate căsători singură și nicio femeie nu poate căsători o altă femeie.” Ambele sunt hadith-uri saheeh. Dar dacă fac aceasta și femeia rămâne însărcinată, copilul trebuie atribuit tatălui său, deoarece contractul este ambiguu.
Noor ‘ala ad-Darb by Ibn Baaz, 20/197-198
2.
Verdictul privind căsătoria unui bărbat cu o femeie care este însărcinată ca urmare a unei căsătorii necorespunzătoare cu altcineva.
Aici sunt implicate două chestiuni:
(i) Dacă o femeie s-a căsătorit printr-un contract de căsătorie necorespunzător, nu îi este permis să se căsătorească cu altcineva până când primul soț divorțează de ea sau contractul de căsătorie este anulat.
Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă o femeie se căsătorește printr-un contract de căsătorie necorespunzător, nu îi este permis să se căsătorească cu altcineva până când (primul) divorțează de ea sau căsătoria ei este anulată.
Al-Mughni, 9/351
(ii) Nu îi este permis unui bărbat să se căsătorească cu o femeie însărcinată cu copilul altui bărbat până când ea naște, iar dacă se căsătorește cu ea, atunci căsătoria este invalidă.
În Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (18/246) se spune:
În cazul unei femei însărcinate care este divorțată sau rămasă recent văduvă, ‘iddah-ul ei durează până când naște, deoarece Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului): „Iar pentru cele însărcinate (fie că sunt divorțate, fie că soții lor au murit), ‘Iddah-ul lor (perioada prescrisă) este până când își nasc pruncii” [at-Talaaq 65:4]. Orice contract de căsătorie încheiat cu o asemenea femeie este invalid și nu este considerat căsătorie. Sfârșitul citatului.
Din cele de mai sus este clar că prietena ta a săvârșit o serie de acțiuni contrare sharee‘ah. Ea trebuie să se pocăiască față de Allah, preaînaltul, și să-și îndrepte greșelile spunându-i familiei despre căsătoria ei anterioară și despre sarcina care a rezultat din aceasta, iar ea trebuie să se despartă de al doilea soț până când naște. După aceea, dacă dorește să rămână cu primul soț de la care a rămas însărcinată, trebuie să-și convingă tatăl și apoi să încheie un (nou) contract de căsătorie, indiferent dacă el a divorțat de ea sau nu, deoarece primul contract de căsătorie este de fapt invalid. Dar dacă dorește să rămână cu al doilea soț, atunci, dacă primul soț nu a divorțat de ea, el trebuie să pronunțe divorțul sau să anuleze căsătoria; apoi ea poate încheia contractul de căsătorie cu al doilea soț.
(iii) Verdictul privind forțarea unei fete să se căsătorească cu cineva pe care nu-l dorește ca soț.
Nu îi este permis tatălui să-și forțeze fiica adultă să se căsătorească cu cineva pe care nu-l dorește ca soț.
Aceasta se datorează hadith-ului lui Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căruia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O femeie care a mai fost căsătorită nu trebuie dată în căsătorie până când nu este consultată, iar o virgină nu trebuie dată în căsătorie până când nu i se cere permisiunea.” Ei au spus: O, Mesager al lui Allah, cum își dă ea permisiunea? El a spus: „Dacă rămâne tăcută.”
Narat de al-Bukhaari, 5136
S-a relatat de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el) că o tânără a venit la Profet și i-a spus că tatăl ei o măritase împotriva voinței ei. Profetul i-a dat posibilitatea de a alege (între a rămâne în căsătorie sau a o anula).
Narat de Abu Dawood, 2096. Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood, 1/586
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:
În ceea ce privește tatăl care își forțează fiica virgină adultă să se căsătorească, există două opinii binecunoscute ale învățaților, ambele fiind relatate de la Ahmad.
Prima spune că o poate forța, aceasta fiind opinia lui Maalik și ash-Shaafa‘i. Aceasta este și opinia preferată de al-Khuraqi, al-Qaadi și însoțitorii săi.
A doua opinie este că nu o poate forța, aceasta fiind opinia lui Abu Haneefah și a altora. Aceasta este și opinia preferată de Abu Bakr ‘Abd al-‘Azeez ibn Ja‘far. Aceasta este opinia corectă … Deoarece este dovedit în as-Saheeh că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nicio virgină nu trebuie dată în căsătorie până când nu i se cere permisiunea, iar nicio femeie care a mai fost căsătorită nu trebuie dată în căsătorie până când nu este consultată.” I s-a spus: Dar dacă fecioarei îi este prea rușine (să spună ceva)? El a spus: „Permisiunea ei este tăcerea ei.” Potrivit unei alte versiuni relatate în as-Saheeh: „Permisiunea fecioarei trebuie cerută de tatăl ei.” Aceasta este o interdicție din partea Profetului: nu trebuie dată în căsătorie până când nu i se cere permisiunea. Aceasta se aplică tatălui și altora. Acest lucru este afirmat clar în cealaltă relatare saheeh, iar tatăl însuși trebuie să-i ceară permisiunea.
Mai mult, tatăl nu are dreptul să dispună de averea ei fără permisiunea ei dacă este adultă și are mintea sănătoasă, iar chestiunea intimității este mai serioasă decât averea ei; așadar, cum poate fi permis să o dea în căsătorie împotriva voinței ei când este matură și are mintea sănătoasă?
În ceea ce privește faptul de a o da în căsătorie chiar dacă ea se opune căsătoriei, acest lucru este contrar învățăturii islamice și rațiunii comune, iar Allah nu îi permite tutorelui ei să o forțeze să cumpere, să vândă sau să închirieze (propria proprietate) decât cu permisiunea ei, sau să mănânce, să bea ori să poarte ceva ce nu dorește; așadar, cum o poate forța să aibă intimitate și să trăiască cu cineva cu care nu dorește să aibă intimitate sau să trăiască? Allah a rânduit iubire și compasiune între soț și soție; așadar, dacă această căsătorie a avut loc în ciuda faptului că ea nu și-a dorit-o deloc, unde este iubirea și compasiunea în aceasta?
Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa, 23/22-25
Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus:
Este dovedit în as-Saheeh că [Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)] a spus: „O virgină nu trebuie dată în căsătorie până când nu i se cere permisiunea.” Ei au spus: O, Mesager al lui Allah, cum își poate da permisiunea? El a spus: „Dacă rămâne tăcută.” În Saheeh Muslim se spune: „Fecioarei trebuie să i se ceară permisiunea cu privire la căsătoria ei, iar permisiunea ei este tăcerea ei.”
Acest verdict impune ca o virgină adultă să nu fie forțată să se căsătorească și să nu fie dată în căsătorie decât cu consimțământul ei. Aceasta este opinia majorității primelor generații și este opinia lui Abu Haneefah și Ahmad, potrivit uneia dintre relatările de la el. Aceasta este opinia pe care o considerăm corectă și nu credem în nimic altceva. Ea este în conformitate cu verdictul Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), cu poruncile și interdicțiile sale, cu principiile de bază ale sharee‘ah-ului său și cu cele mai bune interese ale ummei sale.
Sfârșitul citatului din Zaad al-Ma‘aad, 5/88
Shaykh Ibn Baaz a fost întrebat: Este permis ca un tată să-și forțeze fiica să se căsătorească cu cineva pe care nu-l dorește?
Răspunsul a fost:
Nici tatăl, nici altcineva nu are dreptul să-și forțeze ruda de sex feminin aflată sub tutela sa să se căsătorească cu cineva pe care nu-l dorește. Dimpotrivă, este esențial să i se ceară permisiunea, deoarece Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nicio femeie care a mai fost căsătorită nu trebuie dată în căsătorie până când nu este consultată și nicio virgină nu trebuie dată în căsătorie până când nu i se cere permisiunea.” Ei au spus: O, Mesager al lui Allah, care este permisiunea ei? El a spus: „Dacă rămâne tăcută.” Așadar, ceea ce trebuie să facă tatăl este să-i ceară permisiunea dacă a ajuns la vârsta de nouă ani sau mai mult. În același mod, tutorii ei nu trebuie să o dea în căsătorie decât cu permisiunea ei. Aceasta este ceea ce li se cere tuturor, iar dacă cineva s-a căsătorit fără permisiune, atunci căsătoria nu este valabilă, deoarece una dintre condițiile căsătoriei este consimțământul ambilor soți. Dacă el a dat-o în căsătorie fără consimțământul ei și a forțat-o prin amenințări severe sau bătăi, atunci căsătoria nu este valabilă. Dacă soțul știe că ea nu-l dorește, nu trebuie să continue, chiar dacă tatăl nu ține cont de acest lucru. Ceea ce trebuie să facă este să se teamă de Allah și să nu continue căsătoria cu o femeie care nu-l dorește, chiar dacă tatăl ei pretinde că nu a forțat-o. Ceea ce trebuie să facă este să fie atent să nu facă ceea ce Allah i-a interzis, deoarece Mesagerul lui Allah a poruncit ca permisiunea ei să fie cerută. De asemenea, o sfătuim pe femeie să se teamă de Allah și să accepte dacă tatăl ei dorește să-i aranjeze căsătoria, dacă pretendentul este bun în ceea ce privește angajamentul religios și caracterul.
Sfârșitul citatului din Majmoo‘ Fataawa wa Maqaalaat Mutanawwi‘ah, 20/414-415
Așadar, trebuie să-l sfătuiești sincer pe acest tată și să-l informezi despre acest verdict shar‘i și să-i spui că musulmanului i se cere să urmeze îndrumarea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și să renunțe la orice obiceiuri sociale care contravin acesteia. El trebuie să ia în considerare ceea ce este în interesul fiicei sale și să caute pe cineva al cărui angajament religios și caracter sunt bune și pe care fiica sa îl va accepta ca soț. El este responsabil pentru ea deoarece face parte din turma sa, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil. Conducătorul este păstor și este responsabil. Bărbatul este păstorul familiei sale și este responsabil. Femeia este păstorița casei soțului ei și este responsabilă. Sclavul este păstorul averii stăpânului său și este responsabil. Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil.”
Narat de al-Bukhaari, 5188, din hadith-ul lui Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el).
Pe scurt:
A doua ei căsătorie este cu siguranță invalidă și nu există nicio cale prin care să fie valabilă, iar ea nu trebuie să-i permită să aibă intimitate cu ea; mai degrabă, trebuie să-l informeze despre faptele situației.
În ceea ce privește prima ei căsătorie, aceasta este invalidă potrivit majorității învățaților, iar ei trebuie să repete contractul de căsătorie în mod corect, dacă doresc să rămână căsătoriți, sau să anuleze căsătoria și să se despartă, dacă doresc să o încheie. (În acest caz), ea trebuie să respecte ‘iddah după încheierea căsătoriei, apoi se poate căsători cu oricine dorește.
În ceea ce privește aspectul social/psihologic:
(a)
trebuie să-ți sfătuiești prietena că cea mai bună modalitate de a rezolva problemele familiale este să se teamă de Allah, preaînaltul, așa cum Allah a afirmat și a confirmat în Soorat at-Talaaq, care este o soorah ce tratează problemele familiale, îndemnând în mod repetat oamenii să se teamă de Allah și afirmând că aceasta este calea de ieșire și cheia proviziei. Allah, preaînaltul, spune (interpretarea sensului):
„Iar celui care se teme de Allah și își îndeplinește datoria față de El, El îi va face o cale de ieșire (din orice dificultate).
3. Și îi va oferi provizii de unde nici nu și-ar putea imagina. Iar celui care se încrede în Allah, El îi va fi de ajuns. Cu adevărat, Allah își va împlini scopul. Într-adevăr, Allah a stabilit o măsură pentru toate lucrurile”
[al-Talaaq 65:2-3].
O parte a fricii de Allah, preaînaltul, este străduința de a-i mulțumi pe părinți; să nu facă nimic pentru care Islamul nu oferă permisiune; și să se pocăiască față de Allah, preaînaltul.
(b)
Problemele familiale, precum cea care i s-a întâmplat prietenei tale – Allah să o îndrume către ceea ce este în interesul ei în această lume și în Viața de Apoi – pot fi rezolvate prin sinceritate și adevăr, deoarece efectele acțiunii ei nu se limitează doar la ea; dimpotrivă, îi afectează și pe oamenii din jurul ei și afectează chestiuni privind descendența și drepturile. Poate că rude sau prieteni ai tatălui, pe care el îi respectă, pot interveni pentru a-i spune ce s-a întâmplat cu adevărat și pentru a realiza reconcilierea dintre ei.
(c)
Prietena ta nu trebuie să-și construiască speranțele pe o iubire imaginară; indiferent cât de puternică ar fi iubirea dintre sexe, în cele din urmă ea este doar o emoție, iar emoțiile se schimbă repede dacă se bazează pe capricii și dorințe sau pe chestiuni lumești. Iubirea care are șanse să continue și pe care se poate construi o familie solidă este aceea care acordă atenție legilor lui Allah, preaînaltul, și cu care o persoană înaintează după ce se consultă cu alții și se roagă lui Allah pentru îndrumare (istikhaarah).
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.