S-a căsătorit cu ea cu condiția să divorțeze de ea după doi ani; care este verdictul cu privire la căsătoria lor și ce trebuie să facă?
Întrebare
„Sunt un student musulman într-o țară străină. M-am căsătorit cu o femeie musulmană din această țară, printr-un contract de căsătorie valid, în prezența martorilor. Acordul dintre noi era ca această căsătorie să nu fie permanentă și ambele părți au fost de acord să divorțez de ea după ce îmi voi termina studiile, după doi ani, iar ea însăși a fost de acord cu aceasta. Vă rog să rețineți că acest acord nu a fost menționat deloc în contractul de căsătorie; mai degrabă, a fost un contract de căsătorie valid. Totuși, i-am dat o speranță foarte mică că mariajul ar putea continua în viitor. Prin urmare, tutorele ei a fost judecătorul însuși, deoarece tatăl ei și bunicul ei patern erau amândoi decedați, iar niciunul dintre unchii ei paterni nu a participat, de teamă că mariajul nu va continua în viitor. Prin urmare, căsătoria noastră a fost secretă. Acum suntem încă căsătoriți și au trecut mai mult de doi ani, cu mult după momentul în care credeam că ne vom despărți. Acum intenționăm să continuăm căsătoria pe termen nelimitat, ca orice cuplu normal, deși divorțul (talaaq) a avut loc o dată. Este valid contractul de căsătorie, în ciuda faptului că am convenit la început să-l facem temporar? Este această căsătorie considerată validă deoarece tutorele a fost judecătorul? Este divorțul luat în calcul în acest caz? Ce trebuie să facem acum, după ce am decis să continuăm căsătoria?"
Răspuns
În primul rând:
Dacă a existat un acord între cei doi soți sau între soț și tutorele femeii ca mariajul să fie temporar și să dureze o perioadă stabilită, cum ar fi unul sau doi ani, sau o perioadă de timp necunoscută, iar acest acord a fost încheiat în momentul contractului sau înaintea acestuia, atunci căsătoria este invalidă, deoarece este o căsătorie mut‘ah (temporară), chiar dacă au fost îndeplinite toate condițiile necesare ale căsătoriei.
Se spune în al-Mughni (7/136): Căsătoria mut‘ah nu este permisă – prin căsătorie mut‘ah se înțelege ca bărbatul să se căsătorească cu o femeie pentru o anumită perioadă de timp, de exemplu dacă spune: Îți dau fiica mea în căsătorie pentru o lună sau un an, sau până se termină Hajj-ul, sau până se întoarce pelerinul și așa mai departe, indiferent dacă perioada exactă este cunoscută sau nu. Aceasta este o căsătorie invalidă, după cum a afirmat Ahmad, care a spus: Căsătoria mut‘ah este haraam.
Aceasta este opinia majorității Sahaabah și fuqaha’. Printre cei de la care s-a relatat că este haraam se numără: ‘Umar, ‘Ali, Ibn ‘Umar, Ibn Mas‘ood și Ibn az-Zubayr. Ibn ‘Abd al-Barr a spus: Maalik, oamenii din Madinah, Abu Haneefah dintre oamenii din Iraq, al-Awzaa‘i dintre oamenii din Syria, al-Layth dintre oamenii din Egypt și ash-Shaafa‘i au fost de părere că este haraam. Citat încheiat.
Un alt exemplu de căsătorie mut‘ah este încheierea contractului de căsătorie cu o femeie cu condiția ca el să divorțeze de ea când se încheie perioada stabilită, indiferent dacă aceasta este cunoscută sau necunoscută.
Se spune în Kashshaaf al-Qinaa‘ (5/97): Căsătoria mut‘ah este atunci când un bărbat se căsătorește cu o femeie pentru o anumită perioadă, indiferent dacă aceasta este cunoscută sau necunoscută, de exemplu dacă tutorele spune: Îți dau fiica mea în căsătorie pentru o lună sau pentru un an, sau ți-o dau în căsătorie până se încheie sezonul Hajj-ului, sau până se întoarce pelerinul și așa mai departe, indiferent dacă perioada este cunoscută sau nu.
Dacă soțul stipulează în căsătorie că va divorța de ea la un anumit moment, chiar dacă acesta este necunoscut, atunci aceasta este asemenea căsătoriei mut‘ah și, prin urmare, nu este validă. Citat încheiat.
Vezi: al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (41/344)
Indiferent dacă această condiție este menționată sau nu în contractul propriu-zis, atât timp cât a existat un acord în acest sens sau aceasta este o practică obișnuită în astfel de căsătorii, verdictul în toate aceste cazuri este același.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus, referitor la invaliditatea căsătoriilor tahleel:
… și indiferent dacă aceasta este stipulată în contractul de căsătorie sau a fost stipulată înaintea contractului de căsătorie, ori nu a fost stipulată verbal, ci era cunoscută din contextul propunerii, din situația bărbatului și a femeii și din mahr, toate acestea putând indica faptul că este o căsătorie tahleel.
Citat încheiat din Bayaan ad-Daleel ‘ala Batlaan at-Tahleel (6)
Și a spus:
Condițiile care preced contractul de căsătorie trebuie tratate asemenea condițiilor menționate în contract, dacă sunt valide, și trebuie îndeplinite. Dacă sunt invalide, ele vor afecta validitatea contractului. Citat încheiat. (500)
Vezi de asemenea al-Qawaa‘id an-Nooraaniyyah (302-303)
În al doilea rând:
Tutela în privința căsătoriei unei femei îi aparține, în ordinea priorității, tatălui ei, apoi bunicului ei, apoi fiului ei, apoi fratelui ei, apoi unchiului ei patern, apoi celei mai apropiate rude și apoi următoarei rude celei mai apropiate. Dacă nu are rude, atunci conducătorul o poate da în căsătorie, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Conducătorul este tutorele celui care nu are tutore.”
Relatat de Abu Dawood (2083); clasificat drept saheeh de Shaykh al-Albaani.
Dacă qaadi (judecătorul) o dă în căsătorie atunci când există o rudă care are dreptul la tutelă, contractul de căsătorie nu este valid, deoarece aceasta constituie o încălcare a drepturilor lor.
Ibn Qudaamah a spus în al-Mughni (7/22): Dacă tutorele mai îndepărtat ca rudenie o dă în căsătorie atunci când există un tutore mai apropiat ca rudenie, iar ea este de acord să fie dată în căsătorie de acesta fără permisiunea celui mai apropiat, căsătoria nu este validă. Aceasta este opinia lui ash-Shaafa‘i. Citat încheiat.
Al-Hijaawi a spus în Zaad al-Mustaqni‘: Dacă ruda mai îndepărtată sau o persoană care nu este rudă o dă în căsătorie fără un motiv întemeiat, aceasta nu este validă.
Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus în ash-Sharh al-Mumti‘ (12/45):
Dacă ruda mai îndepărtată sau o persoană care nu este rudă o dă în căsătorie fără un motiv întemeiat, aceasta nu este validă. Adică atunci când există o persoană care îi este mai apropiată ca rudenie, este prezentă și este calificată să fie tutorele ei. În acest caz, căsătoria nu este validă, deoarece cuvintele Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), „decât cu un tutore”, se referă la poziția de tutore, ceea ce implică faptul că cel mai îndreptățit la aceasta este cel mai apropiat, apoi următorul cel mai apropiat. Citat încheiat.
El (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Fiul unei femei a încheiat contractul ei de căsătorie, deși tatăl ei este încă în viață; care este verdictul cu privire la acest contract de căsătorie?
El a răspuns: trebuie să vedem care dintre ei este mai îndreptățit să o dea pe femeie în căsătorie, tatăl ei sau fiul ei?
Răspunsul este: tatăl ei este cel care ar trebui să o dea în căsătorie. Dacă fiul ei o dă în căsătorie în timp ce tatăl ei este încă în viață, dacă tatăl ei este departe și nu este posibil să fie consultat, atunci nu este nimic greșit în aceasta, sau dacă tatăl ar împiedica-o să se căsătorească cu această persoană de care este mulțumită și care este compatibilă cu ea în ceea ce privește angajamentul religios și caracterul, atunci nu este nimic greșit ca fiul ei să o dea în căsătorie. Dar dacă tatăl este prezent și nu ar refuza, atunci contractul de căsătorie nu este valid și trebuie repetat.
Citat încheiat din Liqa’ al-Baab al-Maftooh (no. 159).
Odată ce se stabilește că mariajul este invalid, femeia trebuie să plece imediat. Apoi, dacă fiecare dintre ei dorește să se căsătorească cu celălalt, contractul de căsătorie trebuie repetat, îndeplinind toate condițiile esențiale privind existența unui tutore și a martorilor.
Pentru mai multe informații despre condițiile căsătoriei, vă rugăm să vedeți răspunsul la întrebarea nr. 2127.
În al patrulea rând:
Divorțul care a avut loc trebuie numărat printre divorțuri, deoarece el a divorțat de ea în timpul unei căsătorii despre care credea că este validă.
Se spune în Kashshaaf al-Qinaa‘ (5/237):
Divorțul este luat în calcul ca atare într-o căsătorie cu privire la care există o diferență de opinie dacă este validă, cum ar fi o căsătorie încheiată sub tutela unui nelegiuit, sau o căsătorie la care au fost martori doi nelegiuiți, sau căsătoria cu o soră în timpul perioadei de 'iddah (perioada de așteptare) a surorii ei care a fost divorțată irevocabil de soț, sau o căsătorie shighaar (schimb reciproc), sau căsătoria unui muhallil, sau o căsătorie încheiată fără martori sau fără tutore și altele asemenea.
Citat încheiat.
Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:
În ceea ce privește o căsătorie cu privire la a cărei validitate există o diferență de opinie, aceasta trebuie să fie una dintre două situații:
1. Cel care s-a căsătorit consideră că este validă; dacă el consideră că este validă, atunci divorțul său este luat în calcul ca atare și nu există nicio diferență de opinie cu privire la aceasta. De exemplu, un bărbat se căsătorește cu o femeie care a fost alăptată de trei ori de mama lui, iar el consideră că numărul de alăptări care face ca o persoană să devină mahram este cinci; în opinia lui, căsătoria este validă, astfel încât orice divorț pronunțat de el este fără îndoială luat în calcul ca atare.
În mod similar, dacă se căsătorește cu o femeie fără martori, dar consideră că prezența martorilor la contractul de căsătorie nu este o condiție necesară. Și în acest caz divorțul său este luat în calcul ca atare
2. Cel care s-a căsătorit nu consideră că mariajul este valid. Învățații au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă divorțul este luat în calcul în acest caz. Unii dintre ei au spus că este luat în calcul, iar alții au spus că nu este. Cei care au spus că nu este luat în calcul au afirmat că aceasta se datorează faptului că divorțul este legat de căsătorie, iar el nu consideră că mariajul a fost valid, astfel încât divorțul său nu este luat în calcul ca atare. Acesta este un argument bun și nu este nimic greșit în el. Cei care au spus că este luat în calcul au afirmat: aceasta se datorează faptului că, chiar dacă el nu consideră că mariajul este valid, alții pot considera că este valid, astfel încât, dacă el se separă de ea fără divorț și apare o altă persoană care consideră că mariajul este valid, aceasta nu se va căsători niciodată cu ea. Prin urmare, divorțul este valid în cazul unei căsătorii cu privire la a cărei validitate există o diferență de opinie, chiar dacă cel care pronunță divorțul nu consideră că mariajul este valid, deoarece, dacă nu ar divorța de ea, această femeie ar rămâne în limbo.
Dacă cineva ar spune: de ce este divorțul luat în calcul ca atare când el nu consideră că mariajul este valid, iar divorțul este legat de căsătorie? Răspunsul nostru este: pentru ca el să nu împiedice femeia să se căsătorească cu altcineva, deoarece cineva care consideră că mariajul este valid ar putea dori să se căsătorească cu ea, iar dacă acel soț nu divorțează de ea, nimeni altcineva nu se va căsători vreodată cu ea, întrucât va considera că ea este încă soția lui.
Citat încheiat din ash-Sharh al-Mumti‘ (13/ 24)
Pe scurt: trebuie să o eviți pe această femeie, deoarece căsătoria nu este validă. Dacă fiecare dintre voi dorește să rămână cu celălalt, atunci trebuie să încheiați un nou contract de căsătorie, îndeplinind condițiile necesare, fără să divorțezi de ea.
Dacă nu există dorința de a încheia un nou contract de căsătorie, atunci trebuie să divorțezi de ea o dată, pentru a o face permisă altcuiva, pe baza celor menționate mai sus.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.